Putem sa conchidem cu siguranta ca se consolideaza din ce in ce mai puternic un segment de piata al cartii pentru copii, si din punct de vedere al ofertei editoriale, si din punct de vedere al raspunsului publicului.
Este o explozie pe aceasta nisa?
Exact, o explozie, atat a vizitatorilor cu copii de mana, a activitatilor pentru copii derulate de edituri, cat si a numarului de titluri pe care fiecare editura le-a pregatit pentru acest segment de piata. Poate da Dumnezeu ca intr-un viitor nu foarte indepartat sa avem piata de carte ceva mai sanatoasa in Romania.
Sa fie semintele pentru urmatoarea generatie de cititori?
Daca nu uda nimeni semintele astea, nu cred ca au cum sa incolteasca. Iar editorii isi cam fac treaba, mai mult decat se face nu cred ca putem sa speram. Problema trebuie cautata de acum la Ministerul Educatiei, care ar trebui sa-si asume o misiune de a cultiva dragostea de citit in randul copiilor – ceea ce nu s-a intamplat pana acum.
Ce am observat cam la fiecare targ de carte: discrepanta intre costurile pe care un editor stie ca le are pentru a aduce pe piata un titlu si pretul per volum, relativ mic, din punct de vedere al editorilor, si un public care se uita foarte bine in buzunar. Pentru multi dintre cei din public, cartile au un pret destul de mare.
Este o perceptie totusi neprobata de cifre. Am lansat cu prilejul acestui salon Bookfest o brosura facuta de Federatia Europeana a Editorilor. Acolo se vede foarte clar cum a evoluat pretul mediu al cartii raportat la indicele armonizat al preturilor bunurilor de consum, fie in cele 28 de state care constituie inca UE, fie in zona euro, care cuprinde 19 state; pretul mediu al cartilor a fost constant mai mic decat pretul mediu al bunurilor de larg consum. Deci inflatia nu s-a reflectat in cresterea pretului cartilor, cat in randul celorlalte marfuri. Nimeni nu se plange ca branza e scumpa, ca laptele sau ouale s-au scumpit, toata lumea are impresia ca doar cartile sunt scumpe. Dar asta vine din faptul ca ne intalnim rar cu cartile si din acest motiv avem impresia ca avem de-a face cu carti scumpe.
Nu poate fi vorba despre o forma de scuza, care denota dezinteres per ansamblu?
E un mecanism de autoaparare: „Nu-mi cumpar carti pentru ca sunt scumpe si prin urmare nu le citesc“. Evident ca despre asta este vorba. Daca oamenii ar avea la dispozitie o librarie la fiecare 500 m, cam cum ar fi normal, lucrurile ar sta cu totul si cu totul altfel. ~nsa in Romania sunt 200 si ceva de librarii in toata tara.
Iar aceste mari targuri de carte, intre care se numara si Bookfest, vin mai degraba dintr-o necesitate si de multe ori acopera disfunctionalitatile cu care ne confruntam in industria de carte.
Evident, acoperim astfel lipsa unor librarii, nu doar in Bucuresti, pentru ca si Gaudeamus, si Bookfest au editii locale. ~n tara, unde ajung cele doua evenimente se inregistreaza si un reviriment in ceea ce priveste vanzarea de carte in librarii. Aceste evenimente ajuta oamenii sa vada cartile, sa vada autorii si apoi le creeaza – pe cat posibil – obiceiul de a intra in locuri in care mai exista carti. Dar aceste locuri sunt din ce in ce mai putine.
Ca o nota personala, mi se pare ca Bookfest, lucru pe care il vedem cam la fiecare targ de carte, a aratat o piata care are o serie de mari edituri, ajunse la maturitate, cu o selectie excelenta de titluri. Este suficient sa stai o zi intreaga ca sa vezi oferta editoriala si e imposibil sa nu remarci colectiile foarte bine articulate, trendurile, faptul ca gasim cartile care acum sunt la moda in lume, traduse in limba romana, cu decalaje foarte mici fata de original.
Romania este foarte bine racordata la noutati, dar pe de alta parte intreaga piata de carte din UE trece printr-un fenomen similar: editorii muncesc din ce in ce mai mult, scot din ce in ce mai multe titluri, pentru un adaos comercial din ce in ce mai mic. Pentru ca a scazut si numarul de persoane angajate in edituri, in timp ce a crescut volumul de munca, ca si numarul de titluri, a scazut pretul si evident a scazut si marja de profit. Peste tot ne confruntam cu o situatie similara; dar ceea ce in alte parti este un val, in Romania este deja o prapastie. Editorii din Romania muncesc foarte mult ca sa-si recupereze investitia intr-un titlu. La noi, 800-1.000 de exemplare reprezinta un tiraj mediu pe care, daca l-ai vandut, poti sa platesti salariile in luna aceea – ceea ce in alte parti e de ras.
Si atunci cum a ajuns Romania pe ultimul loc la consumul de carte raportat la populatie? La nivel european, avem o cifra care este magica in basme, dar mai dura in realitate; vorbim despre 3% populatie care cumpara carte in Romania, fata de o medie europeana de 19%. Tocmai in conditiile in care exista editorii care muncesc tot mai mult, cu o echipa tot mai mica. Si la numarul de titluri, in raport cu ce se publica in restul UE, nu suntem deloc provinciali.
Oferta exista. Trebuie sa facem precizarea ca acest 3% se refera la cei care au achizitionat carte de pe internet. Ne laudam cu cea mai mare viteza la internet, dar doar 3% din populatie isi comanda carti astfel. Acest canal de vanzare si distribuire a cartii in Romania inca functioneaza deficitar. Trei euro se consuma anual pentru carti in Romania per capita, piata de carte de la noi este de 60 de milioane de euro.
Cat era acum 10 ani?
Se dusese spre 120 de milioane, dar atunci, in 2007-2008, intrase in vigoare legea tichetului de o suta de euro pentru cadrele didactice, care a fost un boom pentru piata de carte, 20 de milioane de euro au venit numai de acolo. Ea a fost insa repede abrogata, ascunsa intr-o ordonanta de urgenta si apoi uitata.
Spre ce ne indreptam?
Cu aceasta viteza, ne indreptam sigur spre un zid de care ne vom face terci. Daca nu vom intoarce volanul, sigur ne izbim de un zid si acolo ramanem. Pentru ca in piata de carte din Romania nu mai este loc sa mergem in jos. Decat daca disparem.