Și pentru că, totuși, în țara noastră se mai întâmplă și lucruri bune, acum, în prag de centenar, am umblat-o în trena unor frumoase evenimente culturale, după cum urmează. Mi-au reținut atenția câteva opere artistice pe care le dau mai departe.
La festivalul ASTRA de la Sibiu am pus ochii pe două documentare: Tanzanian Transit e primul. Un documentar, așa cum îi spune și titlul, cu tanzanieni. Mai exact: tanzanieni mergând cu trenul nopți și zile prin Tanzania. Superb. Făcut de olandezi. Apar niște personaje fabuloase – nașul de tren e peste tot ce am văzut în ultimii ani (filmul e la liber pe YouTube). Un al doilea, îndelung elogiat prin Europa, se numește (în românește) Mulți copii, o maimuță și un castel. Spaniol. Frumos tare și el, despre o doamnă care – așa cum spune și titlul – a avut în viață mulți copii, o maimuță și un castel. Cu ocazia ultimei mari crize financiare globale, se vede nevoită să înstrăineze castelul. Să vedeți și dumneavoastră ce înseamnă să muți lucrurile dintr-un castel, că poate nu ați pățit. Documentarul e regizat de Gustavo Salmerón, fiul doamnei cu copiii, maimuța și castelul (Julita Salmerón).
Mai departe, e sezonul filmelor LUX. Filmele LUX ne sunt date de o inițiativă lăudabilă a Parlamentului European, care va și premia unul la mijlocul lui noiembrie, în plen, la Strasbourg. Finaliste sunt trei producții care au în centru femei excepționale: un documentar sârbesc (Cealaltă față a tuturor lucrurilor), unul care se numește Styx (și vorbește, cum v-ați dat deja seama, de oameni care fug pe mare de viața lor anterioară) și încă unul Femei în război (vine din nord, pare îndepărtat de noi, dar o să vedeți cât e de aproape). Mai multe detalii, în regim de bună urgență, aici: https://luxprize.eu.
A mai avut loc și Festivalul Național la Teatru, la București, prilej cu care m-am întâlnit cu doamna Brigitte Lacombe, fotograf faimos al secolelor XX-XXI. Căutați-i de asemenea lucrările și priviți-le îndelung. Sunt la tot pasul pe internet.
Am mai văzut și Migranții, un spectacol la zi al lui Matei Vișniec, montat la Odorheiu Secuiesc. Merită o vizită în secuime acest nou Vișniec.
Au mai rulat, tot în capitală, și filmele de la Cannes, dintre care am reținut capodopera Leto a lui Kirill Serebrennikov (care este arestat la domiciliu de puterea nestăvilită din Rusia). Un film extraordinar, ce îl recuperează mai ales pe domnul Viktor Țoi, star al rockului sovietic înainte de prăbușirea Imperiului. A murit înainte să apuce împlinească treizeci de ani, la apogeul gloriei sale, într-un accident rutier niciodată elucidat. Dar filmul nu e despre asta: este despre boema sankt-peterburgheză din anii ’80, un univers apăsător și magic și cumva pur, incredibil de frumos, oricum. De la noi din țară am reținut filmul Alice T., noua realizare a lui Radu Muntean.
De asemenea, dacă aveți ocazia prin lume să mergeți să vedeți și companiile de dans NDT și Peeping Tom. Nu o să vă pară rău.
Literatură ați spus? Ce să vă spun: mă aflu în plină lectură a romanului Inima omului al domnului Jón Kalmann Stefánsson, îl știți, l-ați avut pe scena Naționalului ieșean. Voi reveni cu amănunte, de cum va mai fi omenește posibil, fiindcă, poate ați mai auzit, domnul Jón Kalmann Stefánsson zdrobește inima omului cu frumusețea frazelor sale.