De unde ideea unui proiect despre lumi alternative?
Ruxandra Cesereanu: La atelierul de scriere creatoare pe poezie din 2007 pe care l-am tinut in cadrul Phantasma, Centrul de Cercetare a Imaginarului din Cluj, la final, le-am propus participantilor (vreo zece studenti) sa scriem laolalta un poem de tip cadavre exquis, iar acest poem s-a numit Copilul cu sindromul Down. Nu a iesit prea grozav, desi avea citeva fragmente interesante. Nemultumita ca respectivul cadavre exquis n-a izbutit, i-am propus celui mai bun finalist al atelierului de poezie, Marius Conkan, sa scriem impreuna un poem pe aceeasi tema – si asa am obtinut poemul Iesirea. Pe muzica de fanfara si acordeon, un text mult mai creditabil valoric decit Copilul cu sindromul Down. Apoi, in 2008 am initiat un atelier de scriere creatoare in proza (tinut tot in cadrul Phantasma); la sfirsitul unuia dintre ateliere am inceput sa discut cu Marius despre posibilitatea unui nou poem scris la doua miini, dar mult mai amplu si pe o tema anume: copilaria. Marius Conkan fusese cel mai bun finalist al atelierului meu de poezie si scria el insusi o poezie (de sine statatoare) pe care o creditam estetic, prin urmare la el ma gindisem, in principiu, pentru ceea ce avea sa devina un al doilea experiment-limita, dupa Submarinul iertat pe care il scrisesem cu Andrei Codrescu (poet cunoscut si recunoscut, avind practica exemplara a poeziei americane). Voiam acum sa scriu cu un poet mult mai tinar decit mine, care sa nu fie plasat din start intr-un canon poetic. Aveam si titlul pentru noul experiment: Tinutul Celalalt. Asa ca pornind de la titlul Tinutul Celalalt (care, evident, trimitea si la tarimul celalalt, din basme, dar care era mai mult decit atit si altceva), i-am vorbit lui Marius despre posibila poveste a doi prichindei, o fetita si un baietel (autisti sau bolnavi de sindromul Down – nu am fost decisi de la inceput) si aflati intr-un spatiu anume, un orfelinat. Provocarea noastra era sa redam intr-un limbaj “bolnav”, “stilcit”, toata istoria copilasilor, incalcind limitele limbajului poetic. Fiecare din noi urma sa aiba unul din rolurile prichindeilor, iar calatoria din poem avea sa se concentreze atit pe paradisul (fericirile), cit si pe infernul (spaimele) copilariei. In dupa-amiaza dinainte sa incepem poemul-pilot, aceasta a fost provocarea care ne-a stimulat pe amindoi: oare vom fi in stare sa scriem cu (din, in, prin) mintea si cu (din, in, prin) limba (stilcita) a unor copilasi bolnavi de sindromul Down (sau autisti)? Vom putea face poezie din asa ceva? Vom putea construi o lume coerenta tocmai in/prin incoerenta si boala ei? Aceasta a fost originea experimentului.
Marius Conkan: Mai adaug doar atit – chiar daca am pornit de la doua nume de copii debili, de la un orfelinat si de la un titlu, imaginarul Tinutului Celalalt s-a cristalizat pe parcurs, noi nestiind niciodata ce va urma dupa o partitura scrisa sau dupa un poem intreg al cartii.
Exista o poveste reala de la care ati plecat?
R.C.: Copilaria mea a fost marcata, in vacantele de iarna si vara, cind ajungeam la Craiova, de figura unei matusi materne care suferea de sindromul Down. Am putut urmari viata acestei matusi din tineretea ei (eu eram copila pe atunci) pina aproape de moartea ei (acum mai bine de un deceniu). Nu am folosit deloc personajul matusii mele in Tinutul Celalalt, dar sint convinsa ca inconstientul meu a fost atins de si umplut cu imaginea (chipul) si viata acestei matusi. Cind eram fetita ma miram de retardarea ei, pe care nu o pricepeam nicicum; mai tirziu, crescind si explicindu-mi-se in familie despre ce este vorba, m-am obisnuit cu acest handicap al matusii mele. Am avut insa prilejul sa zaresc adolescenti bolnavi de sindromul Down pe vremea cind eram studenta, iar drumul meu spre facultate trecea prin fata unui asa-numit Laborator de Sanatate Mintala (numit astfel pe vremea comunismului). Uneori, cind eram in treacat prin fata Laboratorului, zaream figurile unor adolescenti suferind de sindromul Down! Eram curioasa si tulburata de aceste figuri pe care le-am tot zarit vreme de patru ani, cit au durat studiile mele.
M.C.: La inceputul cartii am recreat anumite spaime ale copilariei (era un joc numit omul negru, personaj de care toti copiii sint infricosati) – pe parcurs insa, aceste spaime au inceput sa devina generice, un soi de pattern-uri ale copilariei.
Inteleg ca este vorba de o trilogie. De ce ati inceput cu poezia?
R.C.: Tinutul Celalalt a fost prima carte finalizata, chiar daca in paralel a fost scris, la un moment dat, si Celalalt Tinut Celalalt (ca manuscris alternativ de poezie, adica manuscris de sertar – caci nu va fi publicat niciodata, exact acesta este rostul lui). Romanul fantasy Dincolo de Tinutul Celalalt s-a nascut dupa ce am incheiat Tinutul Celalalt si s-a ivit dintr-o provocare orgolioasa. Lautreamont a scris Cinturile lui Maldoror ca pe o carte neagra, a infernului; dar declarase in fisele si notitele sale ca intentiona sa scrie, alternativ si compensatoriu, o carte a paradisului. Nu a mai apucat sa o faca, intrucit a murit prematur. Mi-aduc aminte ca, la un moment dat, pe cind scriam cu Marius la Tinutul Celalalt si incercam sa pricepem noi insine spaimele contrapunctice si adinci ale copilariei pe care le continea major cartea noastra de poezie, ne-am chestionat daca nu ar fi timpul sa scriem si o carte intru totul hitra, care sa nu mai contina nimic infernal si care sa le prilejuiasca lui Spuki si Lolo o calatorie nastrusnica in jurul lumii.
M.C.: Am inceput cu poezia, fiindca eu sint poet si pe vremea aceea (la 20 de ani cit aveam cind am inceput sa scriem la Tinutul Celalalt) nu-mi puneam problema ca voi scrie vreodata proza. De fapt, nici acum nu-mi pun aceasta problema, chiar daca impreuna cu Ruxandra Cesereanu am scris si un roman fantasy.
Umberto Eco vorbeste in Lector in fabula despre “lumile posibile”. Ce sint lumile “alternative” in raport cu cele “posibile”?
R.C.: Pentru mine, lumile alternative sint o varianta launtrica (psihica) de realitate (uneori o numesc infra-realitate, alteori, para-realitate). Dar cred ca Marius Conkan poate explica mai “firoscos”, caci de trei ani incoace lucreaza proiecte de cercetare (licenta, disertatie, iar acum si doctorat) pe asa ceva.
M.C.: Toate lumile alternative sint posibile, dar nu toate lumile posibile sint alternative. Posibilitatea lumilor alternative este legata de urmatorul lucru: in ce masura o lume imaginara este adecvata cu ceea ce un cititor/autor considera drept compensatoriu in raport cu lumea in care traieste?
Cine/ce sint Spuki si Lolo?
R.C.: Cei doi prichindei sint, fireste, materializari ale unui inconstient legat, cum spuneam deja, de fericirile, dar mai ales de spaimele copilariei. Pe de o parte. Pe de alta parte, evident, Spuki si Lolo sint si niste proiectii ale celor doi autori, care s-au jucat fantezist si demential scriind destule partituri din intregul proiect Tinutul Celalalt (poezie, proza, spatiu virtual).
M.C.: Spuki si Lolo sint, pe rind si impreuna, autorii, cititorii, copiii, adultii, batrinii, mortii si viii.
Avem un public pregatit pentru Tinutul Celalalt, un tinut mental?
R.C.: Oricine gusta Alisele lui Lewis Carroll, Peter Pan si Wendy de J.M. Barrie, Micul Print de Antoine de Saint-Exupery, Cronicile din Narnia de C.S. Lewis, Povestea fara sfirsit de Michael Ende – poate afla in Tinutul Celalalt un The Otherland al mileniului trei. Asa nadajduim cei doi autori (dar daca este intr-adevar asa doar cititorii pot spune).
M.C.: Intotdeauna a existat un public pregatit sa citeasca si sa asculte povesti, dar nu intotdeauna povestile au fost pe masura asteptarii publicului. Era nevoie si de un tinut al nostru, autohton, chiar daca pina la urma Tinutul Celalalt… se globalizeaza.
E o intreaga lume noua in aceasta carte. Nu v-ati gindit la un dictionar al Tinutului Celalalt?
R.C.: Cred ca Marius a avut la un moment dat ideea vaga a unui astfel de dictionar, dar am abandonat-o amindoi dintr-un soi de comoditate auctoriala (deja proiectul avea multe componente – poezie, manuscris alternativ de poezie, proza, spatiu virtual; ne gindisem la un moment dat inclusiv la benzi desenate cu Tinutul Celalalt sau chiar la un joc pe computer; apoi nu stiam nici noi exact cit de amplu sau redus ar fi fost respectivul dictionar). Intrebarea de acum este insa mai mult decit binevenita intrucit ne mobilizeaza empatic. Pe blogul www.tinutulcelalalt.blogspot.com am putea realiza chiar acest dictionar, de ce nu? Multumim pentru sugestie si imbold.
M.C.: Ar fi interesant un dictionar cu personaje si locuri din Tinutul Celalalt, care sa ajute cititorul in calatoria sa prin aceasta “lume noua”. Din cite imi amintesc, un asemenea dictionar a fost intocmit pentru Cronicile din Narnia de C.S. Lewis.
Care este povestea celor cinci papyrusuri?
R.C.: Impartirea manuscrisului Tinutul Celalalt in cinci papyrusuri a survenit doar la slefuirea finala a cartii (inainte sa propunem textul definitivat la editura). Recitind cu lupa manuscrisul si corectindu-l, am decis impreuna sa nu lasam poemele-capitole din carte sa pluteasca aleatoriu unul dupa altul (in sir ori in snur), ci sa le grupam pe papyrusuri, in functie de liantul dintre poeme si partituri si in functie de tema.
M.C.: Tinutul Celalalt contine si o dimensiune mitica (e vorba de o mitologie inventata, referitoare la zeul Olikups, la zeita Pandispan etc.) – de aceea, pe linga explicatia oferita de Ruxandra Cesereanu, mai spun ca impartirea in cinci papyrusuri a cartii face trimitere la o lume arhetipala, o lume-palimpsest, care a supravietuit timpului, prin parcurgerea mai multor stadii imaginare, de la cele mitice, la cele de resemantizare a unor naratiuni fantasy.
Cum a fost experienta acestui proiect scris in doi?
R.C.: Provocarea noastra, a celor doi autori ai Tinutului Celalalt, a fost legata nu doar de transgresarea limitelor limbajului poetic, ci si de gasirea unei solutii pentru a reda o gindire de tip Down, prin mintea unor prichindei. Cuvintele, limbajul erau una, gindirea era insa ceva chiar mai greu de izbutit. Cum puteam sa redam asa ceva, sa sugeram rupturile de sens in mintea unor copilasi? Acestea au fost nelinistile noastre esentiale si de aici a si venit provocarea majora. Fireste, am avut la indemina citeva mostre de texte reale (desi foarte putine, vreo cinci pagini, nu mai mult) ale unor astfel de copilasi, asa incit sa incercam sa pricepem, lingvistic si stilistic vorbind, macar un minim mecanism al felului in care noi insine sa producem poemul ca atare. Pentru mine Tinutul Celalalt este/a fost o experienta teribila si iluminatoare. Ce stiu sigur este ca, dupa Submarinul iertat scris cu Andrei Codrescu si, mai ales, dupa proiectul Tinutul Celalalt, concretizat cu Marius Conkan, experientele mele limita la doua miini (sau la patru miini, cum imi place sa spun) s-au incheiat. Am experimentat poetic tot ce era posibil si imposibil.
M.C.: Extatica, fiindca imi scriam aproape electrizat partiturile, intemeietoare de lumi compensatorii (intrucit a presupus o calatorie pina la capatul imaginatiei fiecaruia dintre cei doi autori), si minunata (cum ar spune Lewis Carroll care constituie, in viziunea mea, matricea acestui gen de literatura).