Am auzit atit de multe lucruri frumoase despre Romania. Aveti o capitala superba. Am ajuns aseara, era tirziu, dar imi plac la nebunie toate aceste cladiri vechi. Iubesc Romania si pentru ca una dintre profesoarele mele a fost celebra soprana Ileana Cotrubas. Ea a facut mult pentru mine si pentru cariera mea. La inceputul activitatii mele, cind am cistigat premiul I la Concursul Mozart, ea era in juriu si m-a sustinut pina in ultimul moment. Apoi am inceput sa lucram impreuna. Prin Ileana am cunoscut citiva impresari si directori de teatre. Ei ii datorez, asadar, bunul inceput al carierei mele si am sa ii fiu recunoscatoare toata viata.
Cunoasteti, asadar, traditia scolii romane de canto…
Da, Ileana a fost mereu foarte atenta la tehnica. Sigur ca primeaza calitatea vocii. Daca vocea nu ii place, parca nu lucreaza cu tragere de inima.
Daca tot vorbim despre traditia si scoala romaneasca de canto, de ce sa nu vorbim si despre cea georgiana? Sinteti, deja, mai multi cintareti care faceti cariere internationale. Doi dintre ei au fost la Bucuresti acum doi ani: Iano Tamar si Lado Ataneli. E ceva deosebit cu georgienii in relatie cu muzica?
Prin temperament si sensibilitate, Georgia se apropie de Italia si Spania. O legenda veche spune chiar ca numele antic al Georgiei era “Iberia”. Se mai spune si ca am avea anumite legaturi cu Tara Bascilor. Si eu sint de parere ca georgienii au ceva din felul de a cinta al italienilor, ceva din scoala lor. Multi dintre profesorii nostri de la Conservator erau educati in Italia si au transmis experienta lor generatiilor viitoare. Sint multi cintareti georgieni de care ati auzit: Paata Burchuladze, Lado Ataneli, Iano Tamar, Nino Machaidze, Anita Rachvelishvili, toti faimosi azi. Am avut insa si cintareti foarte cunoscuti in timpul Cortinei de fier, cind ei nu puteau iesi in Vest. Poate ca ati auzit de Zurab Anjaparidze, care a cintat mult la Bolchoi. Chiar si astazi, pina si maestrul Domingo spune ca i-a fost idol in rolul lui Hermann din Dama de Pica. Cind Domingo spune asa ceva…
Ati venit la Bucuresti sa cintati Tatiana din Evgheni Oneghin. Va place rolul? Va pune in valoare?
Rolul are o mare importanta in cariera mea. Dupa ce am cistigat Concursul Verdi si Concursul Mozart, a fost primul rol pe care l-am cintat in Europa. Asta se intimpla la Klagenfurt, unde am avut mare succes. Cind am inceput sa colaborez cu Teatrul din Graz, si aici primul spectacol a fost tot Oneghin. A fost o mare onoare cind a venit domnul Holender sa ne asculte. Lui i-a placut mult Tatiana mea si dupa doua luni am primit din partea lui medalia Eberhard Waechter. Imediat, Holender m-a chemat si m-a invitat sa cint Tatiana la Staatsoper Viena in 2009. Evident ca am acceptat. A fost un mare succes, iar distributia a fost minunata: Ramon Vargas a fost Lensky, Simon Keenlyside rolul titular, iar dirijor a fost Seiji Ozawa. Si domnul Holender a fost foarte multumit. Am cintat Oneghin si la Toulouse, in frumoasa montare a lui Nicolas Joel, alaturi de Ludovic Tezier si de marele vostru tenor Marius Brenciu. Atunci l-am intilnit prima data pe acest minunat Lensky. Felul in care cinta aria “Kuda, kuda”…
Daca tot am vorbit despre Ceaikovski, despre Evgheni Oneghin si despre Dama de Pica mai devreme, v-ati gindit ca, mai tirziu in cariera, sa abordati rolul Lisei?
De ce nu? Nu chiar acum. Nu as spune ca este un rol prea greu, desi multa lume afirma ca are numai momente dramatice. Nu, Lisa este ca Tatiana, un personaj sensibil, nu neaparat dramatic, precum Abigaile sau Lady Macbeth. Multe soprane spun despre el ca este un rol pe care nu il vor cinta niciodata tocmai din acest motiv. Da, are momente de dramatism, mai ales catre final, dar fiecare rol are un act sau o scena dramatica. Chiar si Desdemona din Otello, despre care se spune ca este un rol eminamente liric, are actul III, care este dramatic.
Si Elisabetta din Don Carlo! Sa cinti aria finala, care dureaza aproape 9 minute si sa acoperi tot fluviul orchestrei…
Da, voi cinta Lisa, dar in 3-4-5 ani. Admir cintaretii care pot spune nu.
O faceti si dvs.?
Citeodata da! Stiti, multi se lasa furati de mirajul banilor, al dirijorilor celebri, al marilor teatre, al premierelor, accepta si isi creeaza probleme vocale. Cel mai important este ce poti transmite publicului intr-un rol anume si ce concurenta poti avea. Ginditi-va la Alfredo Kraus. Toata viata a cintat 5 sau 10 roluri, dar in toate era numarul 1. Daca nu gresesc, si Mirella Freni a refuzat o data o propunere a lui Karajan si i-a spus: “Nu, maestre. Daca eu imi pierd vocea, dvs. ramineti tot Karajan, dar eu ma duc acasa”. Am un mare respect pentru ea si pentru felul in care a stiut sa ramina in istoria operei.
Vi s-a intimplat sa refuzati vreo productie din cauza regiei?
Pina acum nu. E adevarat, nici nu mi s-a oferit vreun rol in care sa apar goala!
Sau vreo montare foarte modernista…
Am momente cind nu sint de acord cu regizorii si atunci imi fac cunoscuta opinia. Daca insista… Pina acum am lucrat cu profesionisti, alaturi de care puteai ajunge la o cale comuna, in care fiecare mai lasa de la el… Daca unul dorea sa fac ceva in mod special, negociam si eu un moment similar. Mie imi plac montarile mai degraba clasice. Nici clasice la extrem, deja facute de o mie de ori. Imi place si ceva nou, modern, dar facut cu gust.
Povestiti-mi cum de, tinara fiind, v-ati gasit pe aceeasi scena cu Grace Bumbry si Fiorenza Cossotto!
Dupa ce am cistigat premiul I la Concursul Mozart, am fost invitata la o mare gala la Viena, alaturi de foarte mari cintareti. Mi-amintesc ca astazi, era la Theater an der Wien. Eram foarte fericita, pentru ca nu ii mai intilnisem niciodata. Din culise ma uitam la ei cum respira, cum ataca o nota, cum trece vocea catre public. Sigur, poti fura trucuri, dar totul se bazeaza pe studiu individual, pina la urma. Nu poti prelua cu totul modelul unui cintaret, pentru ca sintem toti individualitati distincte. Unii au nasul mai lung, altii mai scurt…
Si nu cred ca se imita cintaretii intre ei…
Nu.
Ati avut idoli printre sopranele trecutului?
Sigur. Pina astazi, Maria Callas este numarul 1. Nu doar pentru felul in care cinta, ci pentru ceea ce transmitea prin cintul ei. Imi place cum mi se dezvaluie, chiar si atunci cind o ascult pe un CD, ca adevarat personaj, ca actrita completa. N-o vad, dar o aud si o simt. Exista si cintarete foarte bune, dar cind asculti 5-6-7 arii cu ele, suna absolut la fel: frumos, dulce, voce superba, acute, totul este frumos, dar te cam saturi de atita frumusete! Nu poti minca dulce la nesfirsit, mai vrei si picant! La Callas tocmai aceste culori imi plac. Putea sa fie foarte dramatica, registru in care a domnit, de altfel, dar putea fi si foarte tandra. O ador! Dintre cintaretele dulci, imi place Renata Tebaldi.
Dar si ea putea fi plina de determinare!
Da, insa vocea ei…
Voce de inger…
…O asemenea voce nu putea fi demonica! Oricum, ele sint idolii mei.
Leontyne Price?
Absolut. Aida si Trubadurul cu ea sint capodopere. Admir si tehnica lui Joan Sutherland.
Si dintre sopranele de azi?
As spune ca nu mai avem vedete, voci precum cele despre care am vorbit. Lipsesc vocile, lipsesc personalitatile. Voci frumoase sint multe, dar putine reusesc sa creeze si personaje adevarate pe scena. Imi place mult Angela Gheorghiu, frumoasa voastra primadona, Anna Netrebko, o profesionista, Renee Fleming… O voce foarte frumoasa are si Krasimira Stoyanova. Soile Isokoski e o cintareata foarte buna.
Cum a fost debutul dvs. la Metropolitan?
Philippe Jordan era dirijor principal la Graz si am lucrat impreuna Don Giovanni. Apoi, el a plecat la Met, unde m-a chemat si mi-a spus ca isi aminteste cu placere de spectacolele noastre si ca ar vrea sa fac Donna Anna cu el la New York. Dirijorul poate mai tot timpul sa isi aleaga echipa. Asa am debutat, cu Don Giovanni. Apoi am cintat Vittelia din Clementa lui Titus si din nou Don Giovanni…
Si Don Carlo!
Da.
Aveti in perspectiva citeva roluri la care visati?
Vreau tare mult sa ma concentrez pe muzica italiana, care este ideala pentru vocea mea. Mozart si muzica italiana. Cind vreau sa ma relaxez vocal, trebuie neaparat sa cint Mozart. Cred ca nu sint foarte multi cintareti care sa isi poata amesteca repertoriile. Eu nu vreau sa ramin doar cu Verdi, Puccini si Cilea. Devii prea previzibil daca alegi sa cinti totul pe diafragma, mereu cu expresie, mereu cu avint. Intr-o buna zi, vei obosi, si vocal, si psihic. Trebuie sa te relaxezi din cind in cind, sa mai cinti si lejer, pe respiratie, pe fraza. Mozart ma ajuta sa imi mentin pozitia vocala, sa nu imi pierd pianissimi… Ma relaxeaza.
Totusi, nu mi-ati numit rolul la care visati.
Abia astept sa cint Trubadurul, Aida si Bal mascat! Pina astazi am cintat aproape toate protagonistele lui Mozart – Vittelia, Donna Anna, Elettra, Fiordiligi –, dar nu am cintat Contesa din Nunta lui Figaro. Tare mult mi-as dori s-o cint! Cind am participat la Concursul Mozart, in finala am cintat Dove sono. Mi-amintesc ca au venit la mine Ileana si marea soprana Teresa Zylis-Gara, care mi-a spus ca interpretarea mea a fost minunata si ca ar trebui sa continuu pe aceeasi linie. Dupa aceea, nu am mai avut niciodata ocazia sa cint Dove sono!
Va ginditi sa faceti cindva si ceva din repertoriul german?
Cu placere! Nu imi cere nimeni, insa. Probabil ca toata lumea se gindeste ca vocea mea e potrivita pentru Mozart si repertoriul italian. Eu vorbesc germana bine – mama mea a fost profesoara de germana, iar azi locuiesc in Austria. Pronuntia mi-e usoara. Si pe cind eram in Conservator am facut multe recitaluri cu lied-uri de Schubert, de Mozart. Mi-ar placea sa dovedesc ca pot stapini si acest repertoriu. Poate Richard Strauss… Cine stie?
Care a fost cea mai frumoasa intilnire pe scena?
Cu un cintaret? Au fost multe, dar anul trecut, la Parma, am cintat cu Leo Nucci in Simon Boccanegra. Nu numai ca este o persoana fermecatoare, dar este si un cintaret care te sprijina, te sfatuieste, care iti arata calea cea buna din doar citeva cuvinte. L-am simtit ca pe un tata si nu voi uita niciodata spectacolele impreuna. Anul acesta chiar ar trebui sa iasa pe piata acest DVD cu Simon Boccanegra. Il respect foarte mult pe Ferruccio Furlanetto, mare actor si el. Imi place sa lucrez cu acesti mari cintareti, pentru ca sint mari lectii, de fapt. Cind cinta cu cei din generatii mai tinere, vor sa ii ajute, iar tu recunosti in ei vechea traditie a operei, in tot ce fac. Eu invat foarte mult de la ei.
Pe ce va place sa cheltuiti banii pe care ii cistigati cintind?
Buna intrebare! Ca orice femeie, imi place sa merg la shopping, ma ajuta sa ma relaxez. Cumpar pantofi, parfumuri, dar nimic nu imi place mai mult decit gadget-urile. Cred ca am 5-6-7 camere video portabile, dar daca vad ceva nou, trebuie sa am. Imi place sa am PlayStation, imi place sa imi umplu timpul liber cu tehnica.