Am un mesaj de surprindere, de mihnire. E o pierdere importanta pentru industria cinematografica romaneasca, pentru cultura populara romaneasca. Cuvintele inca nu se pot cintari, cred ca cel care ma stapineste in acest moment este surpriza. Dar, cum se spune, moartea face parte din viata si, mai ales cind ai o viata implinita, cind esti un personaj simbolic in cultura populara romaneasca, cum a devenit Sergiu Nicolaescu, e un semn ca viata nu a fost traita degeaba si probabil ca e cel mai insemnat lucru pe care il putem spune despre un om.
Sdc: Ce va propuneti, in domeniul cinematografiei, ca ministru al Culturii?
Vad un sprijin in continuitate. Speram sa sprijinim cit mai multe productii romanesti, as fi probabil prea optimist daca as spune ca vad o crestere exponentiala, cel putin in 2013. Tot ceea ce poate face ministerul este sa sprijine viziunea si creativitatea cinematografiei romanesti, a regizorilor, actorilor. Rolul ministerului este unul important, dar, in acelasi timp, modest.
Tudor Caranfil, critic de film: „Prezenta lui printre noi ne dadea curaj“
Raminem cu imaginea unui neinfrint. Am vazut cu totii ca el a mai avut niste suparari cu sanatatea in anii din urma, dar l-am vazut de atitea ori relansindu-se indirjit in viata, incit astazi ne vine si greu sa credem ca nu mai e. In cinematografie a fost un adevarat profesionist, ca om a fost un cavaler romantic de neinvins. Prezenta lui printre noi ne dadea curaj, azi plecarea lui lasa un gol de neinfrint. L-am admirat si il regret. Ii regret plecarea, desi e inevitabil, cu moartea nu e chip sa te joci. Dar disparitia lui, pentru cit oi mai trai, imi lasa un gol dureros. Din fericire, ne ramin filmele lui.
Sdc: Credeti ca ar fi putut avea o relatie mai buna cu tinerii regizori?
Trebuie sa stiti un lucru: diferenta, disputa intre generatii o simtim si in familiile noastre. E o permanenta, ca si moartea insasi. Dar in ceea ce priveste relatiile umane intre tinerii cineasti si Sergiu Nicolaescu, pot sa va spun doar ca el i-a admirat cu placere, simtea o bucurie ca indaratul sau vine o intreaga legiune de tinere talente care ne surprindeau nu numai prin forta lor, dar si prin coeziunea lor, prin forta de grup. Cit despre tineri, acum doua saptamini, la lansarea DVD-ului Despre oameni si melci, Tudor Giurgiu imi spunea, aducind el, personal, vorba despre Nicolaescu, ca este un tip care a facut atit de multe intr-o epoca pe care el o pretuia pentru cinematograful romanesc, incit nu poti decit sa-l omagiezi.
Mircea Diaconu, actor: „Dupa Nicolaescu ramin filmele lui, iar nu politica“
Din pacate, discursul din Senat al lui Sergiu Nicolaescu a avut parca o doza tragica de premonitie, ca un ramas-bun total, ceea ce nimeni nu banuia la ora aceea, motiv pentru care acum are o greutate deosebita. Dar… pina la urma, ce ramine dupa noi nu mai tine de persoana noastra pe termen lung. Dupa Nicolaescu ramin filmele lui in primul rind, iar nu ultimii 20 de ani politici. Nu cred ca acestia vor modifica in vreun fel activitatea lui de cinema. Aceea este cea mai importanta.
Sdc:Cum ati vazut relatia sa cu tinerii cineasti?
Cred ca nu e vorba despre relatia lui, ci de relatia intre generatia sa si a celor tineri. Nu putea fi altfel aceasta, cita vreme Sergiu Nicolaescu reprezinta si reprezenta o lume mai veche de cinema, iar cei tineri construind si gindind cu totul altfel cinematografia, adaptindu-se la o noua situatie. Cei mai vechi cu greu se pot adapta la noul mod de a se face cinema, cu doua sau trei personaje pe o banca sau intr-o camera. Pe de alta parte, totul e ca divergentele sa fie tratate cu intelepciune, ceea ce nu s-a intimplat nici dintr-o parte, nici din cealalta.
Sdc:Simtiti ca e legata o intreaga generatie de actori de personalitatea lui Sergiu Nicolaescu, de filmele sale?
E firesc, asta se intimpla cu orice regizor notabil, se construieste un cerc de actori preferati, cu care in general lucreaza. Se stimuleaza reciproc, pentru ca, la rindul lor, niste actori foarte mari l-au stimulat pe Sergiu Nicolaescu.
Eugen Serbanescu, director general al CNC: „Un profesionist acerb“
A fost un reper al cinematografiei noastre, multe dintre operele cinematografice ramin in patrimoniul national, cum ar fi Mihai Viteazul, un film istoric, unul dintre cele mai reusite filme istorice din filmografia mondiala, nu numai romaneasca. Intr-adevar, un profesionist acerb, care isi urmarea realizarea filmului, pas cu pas, pina la capat si care, iata, prin disparitie, produce astazi un gol imens, o pierdere de nereparat in cinematografia romaneasca.
Sdc: Cit de greu a fost sa impacati in privinta finantarii disputa intre generatii?
Noi ne facem un titlu de glorie si de mindrie de a fi rezolvat, pina acum, intr-un mod decent asemenea rivalitati. Sa nu uitam ca filmele tinerilor cu care ei au repurtat premiile recente si la Cannes sau Ursul de Argint de la Berlin, toate au fost selectate si finantate de CNC. In acelasi timp, noi nu lucram pe baza de buletin de identitate si de virsta biologica, ci pe baza de proiecte. Daca proiectele depuse la concursurile noastre sint valoroase, atunci sigur ca sint selectate de juriile noastre, care sint formate din oameni propusi de uniunile de creatie si de asociatiile din domeniu. Pot sa spun ca in ultimii 6 ani domnul Sergiu Nicolaescu a beneficiat de selectia si de sprijinul nostru pentru patru filme, si anume Supravietuitorul, Poker, Ultimul corupt si o docu-drama, Carol I. De asemenea, avea in lucru acum un film foarte greu, de razboi, de care inca nu se apucase, care se numeste Candele pe zapada, pe un scenariu scris de Corneliu Vadim Tudor.