Cum vedeti Spania de azi?
Ce sa va spun? Sinteti ziaristi, unii veniti din Spania. Azi (n.r.: 6 decembrie 2013) e Ziua Constitutiei, se aniverseaza 35 de ani. E un moment bun pentru a remarca faptul ca aceasta Constitutie trebuie schimbata si ca trebuie sa reprezinte mai mult poporul spaniol.
Dar nu asta m-ati intrebat. Sint foarte, foarte ingrijorat si motivele sint multe. In primul rind cele sociale, pentru ca imi e foarte greu sa-mi imaginez viitorul Spaniei dominat de o clasa dominanta (scuzati repetitia) formata din copiii celor bogati, care vor avea acces la universitate, la educatie si la sistemul medical si care, daca vor avea probleme (si sigur vor avea pentru ca bogatii sint citeodata infractori), isi vor permite si accesul la sistemul de justitie. Nu cred ca asta va fi situatia celorlalti spanioli. Aceasta perspectiva nu cred ca se schimba imediat, dar cred ca nici indepartata nu e.
Pe de alta parte, nu am auzit sa se vorbeasca de foame nici macar in anii 50. Eram mic, nu stiam multe si e adevarat ca femeile din Castilla La Mancha improvizau si erau foarte bataioase. Acum auzim zilnic de foamete. Cred ca as putea vorbi pina dimineata pe acest subiect! In primul rind e de neconceput ca masurile pe care ni le impune guvernul sa vina de afara. Niciodata n-am fost consultati pe tema asta.
Imi amintesc ce a facut Zapatero cind mai avea doua luni de guvernare si putea sa evite acest lucru: a modificat Constitutia si a legiferat angajamentul privind nedepasirea deficitului bugetar (n.r.: in septembrie 2011, premierul socialist Zapatero s-a inteles cu liderul principalului partid de opozitie, Mariano Rajoy, azi premier, si au convenit asupra modificarii unui articol din Constitutie care prevedea alcatuirea bugetului tarii in functie de un principiu de stabilitate conform caruia deficitul nu poate depasi anumite limite).
Ati citat pactul privind reforma Constitutiei, care a fost semnat de principalele partide parlamentare, PP si de PSOE. V-au dezamagit PSOE si Zapatero?
Fara indoiala. Dar, uite, Zapatero face ceva incredibil: continua sa deceptioneze dupa ce nu mai e prim-ministru! Cum e posibil sa aflam de-abia acum despre scrisoarea pe care Trichet i-a trimis-o atunci lui Zapatero? (n.r.: scrisoarea trimisa de presedintele din 2011 al Bancii Centrale Europene, pe care Z.P. nu a prezentat-o Parlamentului si in care acesta ii cerea premierului sa ia masuri de combatere a crizei si somajului; scrisoarea a fost publicata in cartea de memorii a fostului premier, carte publicata la sfirsitul lui noiembrie 2013). Nu ne-a intrebat, nu ne-a spus nimic! Omul – care era, de fapt, un cadavru politic – mai avea doua luni pina sa plece de la putere…
In primul sau mandat a avut initiative legislative cu un mare impact social. O parte din aceste initiative nu au fost duse bine la capat – un exemplu e Legea Memoriei Istorice, un esec! Ea nu poate fi aplicata pentru ca nimeni nu se misca… In fine, s-a incercat ceva. Dar ultimul mandat e catastrofal si, ascultindu-l acum vorbind despre cartea lui, pot spune doar atit: cel mai rau lucru pentru un premier e sa devina fost premier. Este ceva… teribil cu premierii nostri, dar fostii premieri sint un cosmar.
Cum vedeti Europa in viitor? Are vreo sansa sau totul e doar o utopie?
Cred ca sintem la faza in care credem utopii imediate, pentru ca avem nevoie sa ne agatam de ceva. Altfel, totul ar fi prea lipsit de speranta. Dezamagirea de care a fost cuprinsa tara mea e peste tot. Dar majoritatea tacuta, careia premierul ii dedica toate eforturile sale (n.r.: aluzie ironica la o declaratie a premierul Rajoy care a spus ca majoritatea tacuta nu iese in strada la proteste), nu este o majoritate tacuta, ci una profund deprimata si care din aceasta cauza nu reactioneaza.
Insa ceilalti, da, ies la manifestatii mereu. Cred ca ceva trebuie sa se intimple, pentru ca refuz sa cred ca acesta e inceputul a ceea ce pare sa fie viitorul imediat. Pe de alta parte, asta ma prinde intr-un moment cind nu vreau sa ma mut in alta tara. Dar trebuie ca protestele sa fie articulate, desi, in fata unui guvern care nu aude, orice manifestatie pare inutila. Dintr-un anume punct de vedere, e nevoie de un legislator. Poporul nu poate face asta.
Eu as desfiinta partidele, pentru ca toate institutiile si-au pierdut credibilitatea. E un moment bun pentru reinfiintarea partidelor, pentru ca sint singurele care pot crea legi noi, legi care sa fie un pic mai drepte cu oamenii. As vrea sa fiu optimist. Cred ca in urmatorii doi ani se vor intimpla lucruri importante, insa nu le pot spune aici, la Berlin.
Se tot vorbeste despre criza cinematografiei. Dumneavoastra mergeti foarte des la cinema. Vi se pare o distractie costisitoare?
E foarte scumpa! TVA-ul cultural (n.r.: TVA-ul s-a majorat in domeniul culturii, in septembrie 2012, de la 8 la 21%) e important in comparatie cu cel al altor tari, pentru ca arata care e intentia guvernului fata de cultura. E un guvern care a inceput spunind ca legea din 2007 privind cinematografia nu e buna, dar care nu a facut nimic, si acum sintem uitati.
Sa nu mai spun ca acest guvern se poarta ca un hooligan in privinta datoriilor pe care le are fata de noi de la sfirsitul lui 2011 si din intreg anul 2012. Producatorii au cerut subventiile prin Institutul de Credit Oficial, filmele s-au facut, au fost prezentate, insa creditele nu mai sint acoperite de la buget, asa cum ne-a spus stimatul ministru de Finante, Montoro, prin ceva ce insusi guvernul s-a angajat sa plateasca.
De aceea spun ca se poarta ca un hooligan, pentru ca nu exista reguli. Nu avem o lege noua, functionam in virtutea celei vechi. Acest lucru si TVA-ul arata clar ca nu exista vointa politica de a sprijini filmul spaniol, dimpotriva. Cultura e un domeniu complex si noi nici macar nu avem un minister propriu atit timp cit cultura a fost trecuta la Educatie. Mi se pare ingrozitor – desi nu ma ocup de bani, banii sint specialitatea fratelui meu (n.r.: producatorul Águstin Almodóvar), el e inteligentul familiei – ca un ministru de Finante sa decida ce bani trebuie pentru film, teatru, cultura in general. Un ministru de Finante e ocupat cu cifrele, nu cu emotiile, asa ca, pentru a iesi cu socoteala buna la contabilitate, taie de la cultura.
Din nou, toate astea si TVA-ul la care sintem obligati arata care e abordarea. In Franta, TVA-ul pentru cultura e acum 7%, deci oamenii apreciaza cultura, iar asta se vede. Sa stiti ca in 2014 vor micsora acest TVA la 5%! De aceea spun ca vorbim despre un gest elocvent din partea guvernului nostru.
Credeti ca acesta e singurul motiv pentru care oamenii nu mai merg la cinema? Nu e si faptul ca lumea apreciaza mai putin filmul?
Cu siguranta. Sint mai multi factori. Cind a venit acest guvern la putere, in noiembrie 2011, a gasit industria in plina criza. Singurul lucru pe care l-a facut a fost sa impuna masuri extrem de dure. Sintem in plina faza de schimbare si intreg sectorul audiovizual e afectat.
Un exemplu il constituie magazinele de muzica: au disparut! DVD-ul e pe cale de disparitie si spun asta ca si cum as fi unicul client din magazin care cumpara DVD-uri. Daca vorbim despre internet, producatorii inca nu-si gasesc locul. Adica nu s-a gasit inca formula care sa inlocuiasca sau sa opreasca aceasta nebunie a oamenilor care isi descarca filme de pe net, desi in Spania e ilegal. Si degeaba explici, ca oamenii nu inteleg. Pare o himera, dar adevarul e ca spaniolii nu pot accepta faptul ca e ceva ilegal. Sint probleme care ne afecteaza de ceva vreme. Pe de alta parte, obiceiurile s-au schimbat si oamenii nu mai merg atit de mult cu familia la cinema. Eu cred ca pierd mult, dar prefera alt format.
Vorbind despre filme, aveti ceva acum in pregatire?
Nu stiu. Deocamdata scriu, asa cum fac de obicei. Filmele colegilor spanioli mai tineri ma inspira. Nu se observa ca le-a lipsit bugetul, nu se simte vreo penurie stilistica si au gasit cea mai buna modalitate de a-si spune povestile. Cred ca m-ar putea influenta la urmatorul film.
(Multumiri Annamariei Damian pentru traducere si note.)