Pari in forma.
Ma simt foarte bine lucrand la filme care imi plac cu adevarat, acesta e lucrul care ma bucura cel mai mult. Asta poate sa insemne ca sunt mai selectiva, dar nu am facut prea multe filme despre care sa fi avut impresia ca trebuia neaparat sa le fac. Nu e deloc amuzant sa lucrezi fara placere.
Ai spus in notele de productie de la Maps to the Stars ca atunci cand ai ajuns prima data la Hollywood, ti s-a parut un loc foarte ciudat. Mai crezi asta?
Acum m-am obisnuit si imi place, dar prima data am stat intr-un hostel departe de Hollywood Boulevard si a fost oribil pentru ca ma asteptam la LA-ul pe care-l stiam din filme – palmieri, plaja si rolleri, dar dadusem peste ceva ingrozitor. West Hollywood e cel mai oribil cartier al Los Angeles-ului, desi e unul dintre locurile turistice cele mai frecventate. Acum imi place Hollywoodul pentru ca am gasit locuri dragute. Oricum nu petrec prea mult timp pe acolo, ma duc doar cand muncesc.
Vezi vreo asemanare intre Hollywoodul din filmul lui David Cronenberg si cel real?
N-am cunoscut pe nimeni care sa fie ca personajul lui Julianne Moore, pot doar sa imi imaginez niste versiuni ale lui.
Dar sigur ai intalnit o gramada de soferi de limuzina si chelnerite care incearca sa dea lovitura.
Da, e cel mai clasic tablou in Los Angeles: intri intr-o cafenea si toata lumea citeste sau scrie scenarii. E un pic deranjant, dar nu poti scapa de aceasta realitate.
Ai lucrat deja cu Julianne Moore.
Facuseram The Kids Are Alright (n.red.- Copiii sunt bine-mersi) si ne inteleseseram foarte bine, dar trecusera cativa ani de atunci. M-am bucurat cand am auzit ca era si ea in proiect si ca dorea sa lucreze cu mine. Relatia dintre personajele noastre a fost putin diferita acum si mi s-a parut haios sa fim pe platou de la inceput si pana la sfarsit in altfel de situatii decat ce facuseram inainte.
Obisnuiesti sa cultivi prieteniile pe care le legi pe platou?
Depinde, in profesia asta toata lumea calatoreste foarte mult si e ocupata. De regula, pastrez legatura cu una sau doua persoane din echipa – fie ca sunt actori, fie membri din echipa de productie, dar nu cred ca o mai vazusem pe Juli de la The Kids Are Alright sau poate de la vreun eveniment legat de acesta.
Este ea un fel de mentor pentru tine? Sau poate exista o alta actrita careia i-ai cerut sfatul cand ai avut nevoie…
Nu chiar, cel mai bun sfat pe care il poti primi de la ea e sa-i vezi cariera si ce alegeri a facut, sa o vezi cum se poarta pe platou, atat de respectuoasa si de draguta cu toata lumea. Intreaga ei atitudine e deosebita, si imi place ca nu e acrita in nici un fel. Ea a decis sa fie asa. Mi se pare greu de lucrat cu actorii acriti si rai. Juli e pur si simplu un om fericit in mod natural – atat in viata particulara, cat si in profesie.
Cu David Cronenberg cum te-ai inteles?
Initial, stiindu-i filmele atat de intunecate, nu stiam la ce sa ma astept, dar mi s-a parut un om minunat, calm si de treaba. Am ajuns la concluzia ca cei care fac cele mai intunecate si mai deranjante filme sint adesea cei mai sanatosi si mai normali oameni. Ma rog, in aparenta, pentru ca nu-i putem cunoaste pe oameni cu adevarat. Mi-a facut placere sa lucrez cu el pentru ca m-a ajutat sa explorez niste chestii intr-un mediu securizant. Dintre filmele lui imi plac The Fly si Dead Ringers, desi toate sunt bune in moduri diferite.
Ai temeri legate de cum va fi primit filmul?
Sint foarte curioasa ce reactii va avea, dar nu cred ca oamenii vor fi atat de ofensati. Cativa, poate, il vor lua personal, ceea ce mi s-ar parea amuzant, dar nu cred ca e un atac asupra Hollywoodului. M-a surprinde sa fie perceput asa.
Care e scena ta preferata?
Imi place scena in care Benjie are intalnirea cu acel studio executive. Mi s-a parut geniala, atat de bine facuta…. Acela e un executive clasic, care vorbeste in cel mai clasic mod cu putinta. Intalnirile mele cu directorii de studiouri n-au fost chiar asa, dar mi s-au parut amuzante usile alea si senzatia ca esti prins intr-o capcana.
Ai repetat mult scenele cu Evan Bird (n.red.- baiatul care il joaca pe Benjie)?
Nu, deloc. David a vrut sa vada ce simtim in mod instinctiv in ziua respectiva. Nu a vrut sa le repetam.
Cum ai lucrat cu Robert Pattinson, mai ales ca exista in jurul lui aceasta aura media?
Il admir foarte mult pentru cum gestioneaza aceasta celebritate care mie mi se pare claustrofobica. E un om foarte politicos – eu cred ca as fi un cazan de nervi, dar stie sa faca fata celebritatii. E foarte bun si in film, si e si un tip de treaba.
„Dai de bucluc cand te astepti ca tuturor sa le placa ce faci”
Starurile tinere din filmul lui Cronenberg sunt atat de egotiste si de sociopate – in schimb, tu pari o domnisoara foarte normala. Cum reusesti?
Locuiesc in Sydney si ma duc acasa ori de cate ori nu lucrez. E foarte bine sa faci parte dintr-o lume care nu e 100% industrie de film. Nu simt ca actoria ma reprezinta cu totul si cred ca acesta e un aspect cu care trebuie sa fii atent pentru ca, bucurandu-te de atata atentie, poti deveni claustrofobic.
Inainte de actorie ai facut balet. De ce l-ai dat pe actorie?
Nu mi-a placut foarte mult industria baletului. Dupa o vreme aveam senzatia ca ma plafonez. Ma rog, acelasi lucru il poti spune si despre cinema, dar cred ca actoria mi se potriveste mai bine. La balet e prea mult vorba de latura fizica decat de cea emotionala sau creativa a dansului. E mai important cum arati, pe cand filmele sunt mai diferite. Cu siguranta, nu poti face dans daca ai o anumita forma corporala, pe cand in cinema e nevoie de tot felul de personaje. Dansul m-a ajutat, in schimb, sa imi cunosc corpul si m-a invatat mici trucuri pe care le pot folosi in propriul avantaj ca actor.
Inainte sa te lansezi in cinema, ce modele actoricesti aveai?
Imi placeau Gena Rowlands in A Women under the Influence (1974, r. John Casavettes), Isabelle Huppert in La Pianiste (2001, Michael Haneke), Emily Watson in Breaking the Waves (1996, Lars von Trier), Holly Hunter in The Piano (1993, Jane Campion). Three Colours: Blue (1993, Krzysztof Kieslowski) a fost unul dintre primele filme in care am vazut-o pe Juliette Binoche si mi s-a parut uluitoare. Avea un stil actoricesc foarte frumos. Aproape ca se topea in film, nici nu gandeai ca joaca. Tot timpul amintesc aceste titluri in interviurile pe care le dau, dar ele m-au structurat cel mai bine.
Ai avut apropiati care te-au facut sa iubesti cinema-ul?
Mama e mare iubitoare de filme, datorita ei am vazut mult cinema, inclusiv filme europene si filme independente. Cand am devenit interesata, a inceput sa imi arate si filme australiene, dar cred ca primele mele amintiri cinematografice tot din Blue sunt. Am vazut acest film de atatea ori si pentru ca mama, poloneza fiind, il iubeste pe Kieslowski si tot timpul se uita la trilogie, la Dekalog sau la scurtmetrajele lui. De fiecare data cand ma uitam la Blue mi se facea frica pentru ca muzica e atat de obsesiva.
Ai fost deja in Polonia?
Am locuit in Szczeczin timp de un an cind aveam 8 ani, dar nu prea vorbesc polona.
Exista vreun film de-al tau care nu i-a placut mamei?
Nu cred, mi-ar fi spus. Sau poate ca e prea subiectiva.
Cu ce regizori ti-ar placea sa lucrezi?
Imi place mult Jane Campion. Mi-ar placea sa lucrez cu mai multe femei regizoare si cu mai multi regizori australieni.
?i s-a intamplat sa accepti un rol care nu suna grozav pe hartie numai pentru ca voiai sa lucrezi cu regizorul?
Da. Uneori scenariile sunt ca niste schelete, nu iti dai seama ce e cu ele decat dupa ce accepti rolul si lucrurile incep sa creasca. Am facut vreo doua proiecte ale caror scenarii erau putin confuze, dar ai caror regizori imi placeau pentru ca aveau o viziune puternica. Pana la urma a mers pentru ca am reusit sa-mi dau seama ce e cu personajul. Daca vrei foarte mult, poti schimba lucrurile in bine.
Revii la rolul lui Alice (n.red.- premiera lui Through the Looking Glass, de James Bobin, va fi in 2016), bifat-o deja pe Jane Eyre (2011, r. Cary Fukunaga) si pe Madame Bovary (r. Sophie Barthes, din filmul care iese in 2014.). Ce parere ai despre toate aceste eroine literare?
Imi plac foarte mult cartile respective, personajele si regizorii cu care am lucrat, deci mi-a facut mare placere sa intru in aceste costume. Nu planuisem sa fac si niste personaje literare dar, cand am avut ocazia sa o joc pe Jane Eyre sau pe Emma Bovary, am fost atat de bucuroasa… Sunt niste eroine mult prea interesante ca sa le refuzi.
Mai ales ca au fost interpretate de mai multe actrite de-a lungul vremii.
… ?i atata timp cat nu uiti asta, nu o sa crezi ca esti versiunea finala si definitiva! (Rade.). Cred ca dai de bucluc in momentul in care te astepti ca tuturor sa le placa ce faci. Eu nu astept asta asa ca… sa vedem, poate o sa imi reevaluez opinia daca oamenilor nu le vor placea aceste filme.
La ce sa ne asteptam de la viitorul Madame Bovary? E o adaptare clasica?
Nu am vazut inca filmul, dar cred ca da, pentru ca e o poveste foarte complexa. Cred ca filmul s-a descurcat bine cu elementele-cheie. Imi place foarte mult personajul Emma Bovary. Multa lume crede ca e o anti-eroina pentru ca e rasfatata, egoista si bitch, dar cred ca o pot intelege. E singura si pustiita si incearca sa umple un gol, dar nu reuseste pentru ca e mult prea nesigura.
A doua parte din Alice in ?ara Minunilorva fi mai intunecata decit prima?
Nu stiu, eu nu am vazut-o asa, dar scenariul pare dragut. Incepem filmarile la sfirsitul lui iulie 2014.
„Am ultimul cuvant in alegerea unui rol”
Vorbeai despre partea creativa a actoriei, dar tu faci si fotografie si ai regizat un scurtmetraj din filmul-omnibus The Turning(2013). Sunt acestea incercari de a echilibra actoria pentru ca ea singura nu iti e de ajuns?
Cred ca da. Imi place foarte mult fotografia – preferatii mei sint Mary Ellen Mark si Lee Friedlander -, si m-am distrat mult facand acel scurtmetraj. M-a amuzat faptul ca nu eram un actor pe platou, ca ma duceam fara spaima ca trebuia sa joc, ci doar sa organizez. Mi s-a parut mai simplu sa regizez.
Nu e frustrant ca actor sa stii ca decizia finala nu iti apartine?
Ba da, dar trebuie sa te inveti cu asta. Ca actor joci un rol care pe urma scapa din miinile tale. Uneori filmul iese bine, alteori diferit de ce credeai.
Ce te atrage la personajele intunecate? Pari o fata la locul ei.
Nu prea stiu ce sa spun. Poate ca e o forma de razvratire, dar mi se pare mult mai interesant sa explorez un personaj care nu e dulce, dragut si unidimensional. Sunt uneori atrasa de roluri pe care cred ca le inteleg si fata de care am o anumita empatie, dar sunt atrasa si de altele cu care nu am nimic in comun. Mi se pare distractiv sa joc un personaj care e diferit de mine. Oricum, citesc singura absolut toate scenariile pe care le primesc si eu am ultimul cuvant in alegerea unui rol.
?i-ar placea sa lucrezi cu Lars von Trier?
Da, dar depinde. Nu as face sex pe ecran.
E un subiect tabu pentru tine?
Mai bine nu ma provocati.
Am auzit ca iti plac hainele calduroase. De ce?
Nu stiu, poate pentru ca ma simt mai bine in ele. Imi place sa fiu incotosmanita.
Ai si bun gust. Iti alegi singura hainele de pe covorul rosu?
Desigur. Am oameni cu care ma sfatuiesc si care imi arata optiunile, dar decizia finala imi apartine. Pe covorul rosu ma simt confortabil in Miu Miu, Rodarte si Valentino.
Acum in ce esti imbracata?
Nu mai tin minte. Haha!…