Toată lumea cunoaște zicala: „Nu judeca o carte după copertă“. (Este și-un blues cu titlul acesta, compus de Willie Dixon pentru Bo Diddley, reluat apoi de mulți rockeri, celebri în anii ’60-’70.) Ce anume îndeamnă destule formații rock din zilele noastre să adopte drept copertă niște imagini secționate parcă […]
Puține sunt trupele care de-a lungul unei cariere cu peste 15 albume (de studio sau live) și-au schimbat direcția muzicală fără să dea impresia că se află în treabă doar pentru că așa cere moda.
Lectura cărții Born to Run, de Bruce Springsteen, a fost pentru mine ca o ploaie de vară asupra unui câmp semănat. Ideile răsărite sau numai ajutate să crească țin de cadrul mai larg al vieților noastre, nu se limitează la domeniul strict al rockului. E drept, nici nu se potrivesc tuturor, dar asta nu înseamnă […]
Editura Polirom continuă seria de autobiografii ale celor mai cunoscuți rockeri, cu volumul Born to Run, semnat de legendarul Bruce Springsteen. Traducerea, foarte cursivă și suculentă, aparține lui Mircea Pricăjan, care asigură și notele de subsol. Am așteptat cu nerăbdare să citesc această carte, mânat de […]
De când cu expansiunea vânzărilor online, primesc pe e-mail diferite oferte în care, scormonind atent, aflu surprize... surprinzătoare chiar și pentru mine!
Cine se uită la o trupă rock precum politicianul la interesele alegătorilor, observă un lucru aparent uimitor: dintre instrumentiști, doar toboșarul muncește!
Acum vreo 15-20 de ani am început să ascult mai atent trupe care, timp de vreun deceniu, își făcuseră o promițătoare încălzire: Limp Bizkit, Korn, Linkin Park, Slipknot, System of a Dawn, Primus, Biohazard și altele din zona rock alternativ/ post-grunge (subsidiar punk-metal, rap-metal, goth-metal).
Nu de puține ori m-am întrebat de ce oare muzicienii – fie simpli rockeri neșcoliți, fie profesioniști ai partiturilor și virtuozi ai orchestrațiilor elaborate ca la carte – dau semne de închidere în aria genului practicat, neinteresați de nimic altceva decât de piesele (hiturile) și/ sau de fanii lor. Unora le […]
De fiecare dată când ascult un disc nou apărut, iar muzica îmi străpunge învelișul carnal și ajunge la suflet, mintea mea se blochează. Conștiința – sau apucăturile de scriútor,/i> la ziar – mă îndeamnă să caut vorbe exacte ca să transmit și altora ce-am auzit. (De parcă asta ar fi posibil!)
Rar mi-a fost dat să întâlnesc perfecțiunea în muzica rock din – să zicem – ultimii 25 de ani. Am aflat-o pe discul editat în august de Steven Wilson – To The Bone (2017, S.W. Production Ltd./ Caroline International).