Am citit zilele trecute un text care mi-a dat fiori. Nici nu contează site-ul unde un hâtru autor comenta cu năduf despre străinii care ne exploatează, ne pârjolesc câmpiile și ne fură țara bucată cu bucată.
Rubrici
Nu mă părăsește senzația că anul acesta, când s-a decis oficial că e momentul să sărbătorim centenarul României, ne-am trezit că n-avem nici un chef de centenar. Sau cel puțin oficialitățile noastre nu prea au chef de el.
O tânără familie de la noi – mamă, tată, băiat și fată – nu mai suportă viața din România.
Și pentru că, totuși, în țara noastră se mai întâmplă și lucruri bune, acum, în prag de centenar, am umblat-o în trena unor frumoase evenimente culturale, după cum urmează. Mi-au reținut atenția câteva opere artistice pe care le dau mai departe.
Lemonade, lungmetrajul de debut al Ioanei Uricaru, a intrat în 26 octombrie pe ecranele din România după ce în februarie avusese premiera mondială în secțiunea Panorama a Festivalului de la Berlin.
Oricât de îngălat, plin de ifose și autosuficient-caragialesc ni s-ar înfățișa cu prilejul execuțiilor publice de procurori-șefi Tudorel Toader, poreclit și Slugărel, el nu este decât vârful aisbergului.
Îmi place să mă uit la televizor aproape la fel de mult cât îmi place să fiu deșteaptă. În general, separ lucrurile. Nu le consider activități pe care le pot realiza concomitent. Până ce au coincis timp de 22 de minute, cât un episod din The Good Place, un serial care combină improbabil filosofia cu poantele.
Unul dintre locurile comune ale showbizului este că succesul produce o avalanșă.
Trăim vremuri unice în istorie, iar una dintre particularitățile care le definesc e că, pentru prima oară în cronologia universală, patru generații împart timpul prezent. Ca în nici o altă perioadă, aceste patru leaturi înregistrează diferențe nete, adesea tranșante în profilul generaționist, care le autentifică, […]
Muzicienii și puterea – Wilhelm Furtwängler. Arta și politica unui apolitic (III)
Scrisoare pentru melomani
Mult reeditate, mult remasterizate, mult discutate în deceniile ce au precedat anul 2000, înregistrările lui Wilhelm Furtwängler au intrat ulterior într-un con de relativă umbră, chiar dacă nu au dispărut niciodată de pe piața discului compact. În ciuda modei mai recente a edițiilor mamut, „complete“, ale unui […]