Iată, suntem gata să sărbătorim centenarul – vine, vine, parcă a și trecut... și gata, am mai bifat un moment aniversar, mergem mai departe.
Când m-am gândit la un centenar al României întârziat cu vreo treizeci de ani – adică la posibilul centenar din 2047 –, n-am vrut decât să zdruncin niște clișee mentale colective, nici măcar foarte vechi. Instituirea zilei de 1 Decembrie ca zi națională a României – de unde și centenarul din 2018 – e urmarea […]
Împlinește statul român o sută de ani acum, în 2018 – mai exact, în 1 decembrie? Să fie chiar așa de tânăr? Sau așa de bătrân? (Fiindcă dacă ar fi un om și nu un organism politico-administrativ, aș zice că da, își cam arată vârsta, ba chiar e de mirare că a apucat centenarul, cu toate bolile care îl macină […]
Nu mă părăsește senzația că anul acesta, când s-a decis oficial că e momentul să sărbătorim centenarul României, ne-am trezit că n-avem nici un chef de centenar. Sau cel puțin oficialitățile noastre nu prea au chef de el.
Anul acesta România își serbează centenarul. Poate că știați, fiindcă propoziția asta se tot repetă ba prin presă, ba prin discursurile oamenilor politici, ba pe te miri unde. Totuși ați simțit pe undeva aniversarea asta? Ați simțit vreun spirit așa, mai centenar? Ați perceput efluviul de bucurie care străbate […]
Ce-i aia o casă, casa ta? De ce ți-ai dori să ai o casă, un apartament, un loc al tău și numai al tău? Nu-i mai simplu și mai înțelept să stai în chirie?
Când văd că am ajuns la al treilea episod despre sursele de gălăgie de la sat, încep să mă întreb dacă n-am devenit prea pretențioși – probabil că da, de vreme ce am vrut și tihna de la țară, și confortul urban, și țârâit de greieri în curte, și canalizare lângă greierași, și lapte de la vacă naturală, […]
Scriam săptămâna trecută despre surpriza pe care am trăit-o odată mutați în mirificul sat românesc, departe – credeam noi – de agitația marelui oraș. Am descoperit repede că satul suburban, ținta nostalgicilor orășeni, a transplantat cu succes toate formele de zgomot urban, ba chiar le-a înghesuit de-a valma, […]
Când ne-am mutat la sat, la doi pași de marele oraș zgomotos, am avut în minte un vis, o retragere, o revenire la veșnicia de la sat, unde, cum zicea Blaga, „orice gând e mai încet și inima-ți zvâcnește mai rar“.
Multe calități i s-au găsit poporului român, ba că e harnic, ba că e ospitalier, ba că e viteaz, și chiar dacă le-am descoperit noi înșine, asta nu înseamnă că n-ar fi adevărate, din moment ce așa credem. Însă nu s-a subliniat îndeajuns o trăsătură esențială a acestui neam mai mult sau mai puțin străvechi: […]
