Toate Naționalele din țară au incluse în ceea ce tehnic se numește program managerial minimal al sezonului câte o producție cu temă de Centenar, ca reflex al unei înțelegeri tradiționaliste a misiunii acestor așezăminte. Impunerea Ministerului Culturii este dublată de finanțări substanțiale, la care se adaugă, […]
Lumea teatrului e mereu imprevizibilă, iar când ești critic de teatru cu ceva vechime, așa ca mine, lista întâmplărilor bizare și amuzante se tot lungește. I s-a adăugat recent una, pur și simplu de nepriceput.
După rolul din lungmetrajul A Phantom Thread, Daniel Day Lewis a declarat că se retrage din activitate pentru că Reynolds Woodcock, bizarul designer vestimentar interpretat, l-a afectat atât de mult, încât cu dificultate se poate distanța de trăsăturile acestuia.
După ce s-au documentat în două școli din București și Sibiu, Nicoleta Lefter și Lavinia Braniște au pus la cale spectacolul Visând glasuri, pe care l-au lucrat cu echipa artistică de la Teatrul Gong din Sibiu.
Lucruri care astăzi ni se par banale, de pildă obscuritatea din sala de spectacol în timpul reprezentației și concentrarea eclerajului exclusiv asupra spațiului de joc, pentru ca acesta să contribuie la sporirea semnificațiilor artistice, au avut nevoie de sute de ani pentru a deveni cutume ale teatrului.
Din lista celor necesari în teatru, dar invizibili pentru public, sufleorul este figura care, prin intervenția sa, sprijină interpreții să își amintească și rostească replica potrivită. Emoțiile, uneori neatenția, pauzele prea mari între două reprezentații, monoloage lungi și complicate ori lapsusurile provoacă […]
În cei trei ani, conform sistemului Bologna, cât durează perioada de școlaritate universitară pentru licență, nu e timp și energie pentru a discuta cu viitorii artiști și alte subiecte atât de necesare în profesiune, pe lângă construirea unui personaj sau a unui spectacol.
A bate din palme în încheierea oricărei reprezentații e una dintre rutinele fundamentale din sfera artelor spectacolului. Expresie a ritmului interior al privitorilor, e semnul că ne-a plăcut și că le mulțumim artiștilor pentru eforturi și realizare. Suntem atât de obișnuiți să facem gestul, încât nici nu ne […]
„Anul trecut am fost nevoiți să jucăm cu haine de împrumut, cei care mai aveau haine dinainte de război împrumutând pe cei cărora li s-au uzat, pe stradă umblăm mai rău îmbrăcați decât lucrătorii din fabrici, trecem printr-o stare sufletească deprimantă. […] Iarna trecută am dormit fără lemne.“ Sunt (cf. […]
Ca să începem cu o poantă, sunt convinsă că primul răspuns care-ți trece prin gând la întrebarea din titlu e unul ironic: „Dintotdeauna!“. Asta dacă mergem pe calea sensului figurat care face referire la capacitatea, chipurile, specifică genului de a disimula mai eficient decât complementarii noștri mai […]