de fiecare data cand se involbureaza social media cu dragostea fata de vreun lider politic sau sef de institutie, ca e vorba de Ciolos, Iohannis sau Kovesi, prefer sa iau o distanta considerabila fata de obiectul adoratiei. Daca am fi avut niste eroi veritabili in tranzitia noastra nesfarsita dinspre „omul nou“ spre „omul cu ceva in cap“, cu siguranta ca astazi ne-am fi aflat intr-un cu totul alt punct al istoriei. In nici un caz nu am fi fost in situatia de a trai din nou zorii unei ere de tip Adrian Nastase, doar ca am inlocuit hotul si desteptul cu hotul si prostul, vorba lui Tiriac. N-am avut nici un personaj providential care sa fi lasat in urma lui o tara modernizata, aflata pe un drum ireversibil al meritocratiei si bunastarii.
Totusi, desi nu am avut nici un erou postdecembrist, spatiul public continua sa fie poluat de indivizi care par de neatins, in legatura cu care nu poti „fluiera in biserica“ fara sa risti un potop de, scuzati termenul, flegme. Sa te fereasca sa atentezi la efigii sfinte precum Raed Arafat sau Mugur Isarescu. Oricate elicoptere SMURD s-ar mai prabusi, oricate rateuri ar mai da Departamentul pentru Situatii de Urgenta, de Arafat nu poti spune nimic rau. A indraznit Corpul de Control al Primului-Ministru pe vremea lui Dacian Ciolos sa-i puna la indoiala calitatile manageriale si sa scoata la iveala procedurile cam urechiste. Un zid mediatic s-a interpus intre cetateni, iar despre raportul respectiv nu avea nimeni voie sa vorbeasca. Auzim des in media cat de performant este sistemul romanesc de actiune in caz de dezastru, dar cand dezastrul se produce, oricine poate fi vinovat de faptul ca nu s-au putut salva vieti, mai putin Raed Arafat, omul de neinlocuit. Bine ca deocamdata am avut doar alerta falsa a aplicatiei lui Guran, nu si un cutremur de 7 grade Richter. Nu mi-as dori chiar sa avem nevoie de toata priceperea oamenilor obladuiti de domnul Arafat. Poate va cadea atunci un zeu de pe soclu, dar ma tem ca n-am apuca sa traim sa mai discutam despre asta.
O alta zeitate aflata printre noi este Mugur Isarescu, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei de cand inca ma mai jucam eu cu masinute la inceputul anilor ’90. Fals! Fake news! Vesnicia nu s-a nascut la sat, vesnicia s-a nascut in biroul guvernatorului Bancii Centrale! Sub numele de cod „Manole“, Mugur Isarescu a fost un mult prea iubit informator al Securitatii si un tovaras ofiter acoperit de nadejde al „Grupului operativ Negoiu“ din cadrul Institutului de Economie Mondiala de pe vremea impuscatului, o structura de elita folosita pentru acoperirea misiunilor de spionaj. Dezvaluirile jurnalistilor de la „Romania libera“ raman la stadiul de articol exotic publicat in print si pe site-ul publicatiei. Nici o dezbatere publica, nici o luare de pozitie din partea politicienilor, nimica-nimicuta. Sfantul Mugur Isarescu nu poate fi intrebat, se pare, de nimeni, de ce i-a placut atat de tare inainte de 1989 sa-si toarne colegii si partenerii externi cu care se intalnea. „Asa erau vremurile“, vor spune multi, adaugand ca, la aproape trei decenii de la comiterea turnatoriilor, Isarescu poate fi iertat de pacate, doar s-a sacrificat atatea alte decenii pentru binele natiunii in fruntea BNR dupa 1989! Ce sa mai intelegem? Ca, asa cum se zvonea ca exista un singur om in Romania care stie sa faca bugetul, unul Gherghina, tot la fel, in afara de Isarescu nu mai stie nimeni sa conduca banca centrala. Ba, mai mult, unii s-au apucat sa puna dezvaluirile facute de „Romania libera“ pe seama unei tentative de destabilizare a BNR. Serios! Pai, in cazul acesta functionarii de la Washington care dau presei, pe surse, informatii despre legaturile echipei de campanie a lui Donald Trump cu Rusia lui Putin ar trebui acuzati de inalta tradare nationala si dati pe mana lui Serban Nicolae si Eugen Nicolicea!
Am inteles, niciodata nu e momentul potrivit sa ii pensionam pe Arafat si pe Isarescu. Macar sa le facem statui cat mai sunt in functie. Sigur ajungem din nou in presa mondiala cu asta.
2 comentarii
Interesant
Intr-adevar.