Bombshell prezintă scandalul de hărțuire sexuală care l-a detronat pe mogulul postului american de televiziune Fox News, Roger Ailes, cu un an înainte ca scandalul Harvey Weinstein să declanșeze mișcarea #MeToo.
Ailes a murit în 2017, la câteva luni după ce proprietarul trustului News Corp, Rupert Murdoch, l-a pus pe liber în urma scandalului în care mai multe angajate Fox News, în frunte cu realizatoarele-vedetă Gretchen Carlson și Megyn Kelly, l-au acuzat de hărțuire sexuală.
Filmul e realizat de Jay Roach, care după comedii de familie ca seriile Austin Powers și Meet the Parents a virat în 2008 spre filme politice. Bombshell e o corcitură de satiră cu film politic, fiind scris de Charles Randolph, care a luat în 2015 Oscarul pentru scenariu adaptare cu The Big Short (regizat de Adam McKay), preluând de la The Big Short, dar și de la The Vice (scris și regizat ulterior de McKay) combinația derutantă, prost asimilată, de satiră cu docudramă politică. E ciudat (și ironic, dată fiind cauza politică pentru care luptă) că a fost nominalizat la Globurile de Aur la categoria musical/ comedie (la fel ca anterior The Big Short și The Vice).
Bombshell e un kitsch sofisti-fi-cat (sic!) unde informațiile (reale) livrate în viteză prin cadre scurte, schimbarea rapidă a planurilor temporale și împletirea unor subploturi cât mai mărunte cu firul principal (sau independent de el) vor să dea senzația de complexitate și profunzime. La fel ca în The Vice și The Big Short, și aici complexitatea înseamnă mai mult prolixitate, iar profunzimea nu-și prea face loc într-o țesătură atât de deasă, alcătuită mai ales din informație multă și tasată. De fapt, spectatorul primește bolul alimentar de-a gata, nu trebuie decât să înghită (vezi și adresările directe on– și off-screen ale personajelor la cameră). În plus, cum spun psihologii, hrana e amestecată. Singurul moment puternic emoțional e cel în care inocenta Kayla Pospisil (Margot Robbie) e pusă să își ridice fusta în fața mogulului interpretat de John Lithgow.
Lipsa de emoție și de comunicare reală cu spectatorul influențează multe din filmele și serialele americane de azi, deși sunt super-profesionist făcute, cu actori cunoscuți, străduindu-se să dea totul, și cu cheltuieli vizibile pe partea de producție și postproducție. Aceste produse nu mai spun o poveste care te impresionează într-un fel sau altul ori îți dau de gândit, ci livrează informație într-un ambalaj cât mai pretențios. (Ca o paranteză, am început să văd lăudatul Feud, mini-seria din 2017 despre rivalitatea dintre Bette Davis și Joan Crawford, și, în ciuda interpretărilor, după două episoade m-am dezumflat. E complet plat, ca o persoană frumoasă și plină de calități, dar cu totul plicticoasă.)
Bombshell e, prin natura lui, un film angajat, realizat cu un singur scop – de a sluji women empowerment (e și primul film despre #MeToo care iese pe ecrane) –, dar își lasă de multe ori cusăturile la vedere. Cu vreo două excepții, bărbații din film par toți niște căpcăuni și niște amorali, pe când angajatele de la Fox News, elegante și subțiri, sunt ca niște amazoane. Secretara lui Ailes, o femeie mai în vârstă, arată și se poartă ca o codoașă care-i alege căpcăunului-șef victimele cele mai fragede. Sunt prea multe personaje secundare pe care le uiți repede, deși numele lor sunt scrise direct pe ecran, ca la televizor.
Fiind, de fapt, trei personaje principale: Megyn Kelly (Charlize Theron), Gretchen Carlson (Nicole Kidman) și Kayla Pospisil (Margot Robbie), povestea le urmărește când pe una, când pe alta și la început nu știi cum se vor lega firele. De pildă, ce legătură au problemele lui Megyn Kelly cu Trump, cu scandalul de hărțuire sexuală lansat de Carlson? De fapt, filmul vrea să nimerească mai multe ținte concomitent, dar n-o face prea rafinat. Grosolănia lui Trump față de Kelly (referirile lui pe Twitter la menstruație după ce ea l-a întrebat despre misoginismul lui la dezbaterea republicanilor din 2016) e văzută în film ca o avanpremieră a tot ceea ce Trump a ajuns să reprezinte de atunci și până azi, confirmând proverbul (românesc) „peștele de la cap se împute“. Societatea americană e misogină începând cu președintele.
Filmul sugerează discret și că ar fi existat o complicitate din partea acestor angajate care au progresat în carieră nespunând nimănui despre avansurile lui Ailes ori despre atitudinea sexistă a altor colegi sau superiori, dar acesta e mai degrabă un semn de întrebare la care suntem lăsați să răspundem singuri.
Evocând sintagma the blonde bombshell (bomba blondă), dar și ideea de bombă de presă, filmul promite mai mult decât oferă până la urmă. Dar probabil că peste 50 de ani nimeni nu se va mai uita la el căutând calități estetice și îl va vedea doar din perspectivă sociologică, politică sau de istorie a mentalităților.
Bombshell: Scandalul/ Bombshell – de Jay Roach, cu Charlize Theron, Nicole Kidman, John Lithgow, Margot Robbie, Allison Janney, Malcolm McDowell, Kate McKinnon