Problema cu bilantul editorial si cu topurile de carte este ca ele nu pot fi facute, intr-un mod serios, in acest moment. La „Gaudeamus“ au aparut atitea noutati promitatoare, incit nici un critic nu a avut timpul necesar pentru a acoperi prin lectura miile de pagini ce se anunta importante. Sintem inca intr-o faza de documentare, cu titluri aparute in 2012 care au fost parcurse si comentate, dar si cu carti publicate recent, care n-au putut fi inca citite integral. A face acum un bilant sau un top pe intreg anul editorial ar fi o dovada de neseriozitate.
Proza cu aparitii notabile si o noua explozie a poeziei
Voi deplasa asadar elementul de greutate: de la aparitiile editoriale din 2012 la tendintele literar-culturale din anul care se apropie de sfirsit; si la ce a insemnat el pentru mine.
Proza si, desigur, romanul se prezinta pe trendul din ultimii ani cu aparitii notabile sau remarcabile datorate unor scriitori din toate generatiile de creatie: de la veteranii „saizecisti“ la foarte tinerii autori de azi. 2012 a adus insa, in primul rind, o noua explozie a poeziei, cu nenumarate volume ce-si asteapta cititorii si cronicarii.
Aceasta inseamna, in fapt, revenirea la regula poeticitatii dominante in literatura autohtona. Nu doar ca romanul e nascut poet, dar nu exista revista culturala si coltisor de Internet in care sa nu intilnesti consistente si variate productiuni poetice. Unele, fireste, sint lamentabile; dar elementul cantitativ, in sine, spune ceva despre o tendinta si o propensiune lirica (liricoida) a colegilor nostri, scriitorii.
Un an bun si pentru Internet
Nu intimplator am mentionat Internetul. 2012 a consfintit suprematia mediului online in raport cu traditionalul suport de hirtie. Pe net vin mai multi cititori, acum; si, treptat, „mai multi“ se incarca de „mai buni“. Democratizarea culturii sperie spiritele mai conservatoare, a caror placere de a scrie in reviste intruvabile se vede, totusi, oarecum contrariata. Cind muncesti pentru un text si oricum primesti pentru el o colaborare simbolica, ai baremi pretentia ca la acel text sa ajunga si altcineva decit cel care l-a scris si cel care l-a pus in pagina.
Un alt fapt de asteptat este consolidarea criticilor din generatia inca tinara. Criticii avind in jur de patruzeci de ani au devenit mediatorii experientelor socioculturale din timpul comunismului si ai celor ulterioare, din epoca in desfasurare a democratiei. Ei testeaza prin relecturi carti scrise in conditii de cenzura si le raporteaza la gusturile lectorului de azi, urmarind totodata noile modalitati literare si inscriindu-le pe „firul“ istoric.
Caci istoria literara si critica de intimpinare nu sint sfere absolut etanse ale actiunii critice. Fiecare presupune o alta abordare, insa nu poti face o veritabila istorie a literaturii romane ignorind epoca postbelica si epoca postrevolutionara; dupa cum nu poti evalua noutatile literare dintr-o perspectiva naiv-prezentista.
Vremuri bune pentru criticii literari
2012 a fost important pentru mine tocmai din acest motiv. Cercetarea de tip academic si activitatea universitara, relecturile critice ale unor autori ca Nichita Stanescu si Ileana Malancioiu, Nicolae Breban si Augustin Buzura (dintr-un proiect de cercetare postdoctorala) au mers foarte bine alaturi de cronica literara propriu-zisa. Colocviile si seminariile stiintifice, cu substanta si ceremonialul lor, nu au facut mai putin importanta priza asupra literaturii de azi. E un joc de perspective extrem de interesant si de ofertant; asa ca-l voi continua dublind criticul prin istoric si istoricul prin critic.
Este o epoca ideala pentru un critic literar, le spun eu de ani buni celor care au tendinta spre vaicareala.