La 8 ani, nu stii oricum prea multe. Dar ai aflat destul de repede ca „photo“ inseamna poza, iar „poche“ buzunar, deci „photo poche“, asa cum scrie pe coperta unui mic album de fotografie, nu poate sa insemne decit poza-n buzunar, lucru care-ti place suficient cit sa iei albumul din biblioteca, sa-l deschizi si sa-l rasfoiesti de citeva ori pe saptamina. Sint acolo oameni veseli, oameni morti, oameni la mare, oameni cu spatele, oameni cu umbra, oameni cu steaguri, oameni cu ceas, oameni cu cai, oameni cu viori si, printre ei, intorcindu-se de la un carnaval, un baiat cu adidasi si aripi de ingeri pe bicicleta. Prin dreapta imaginii intra doi cai care trag, probabil, o caruta, in stinga imaginii e-o matusa care se uita la baiat ca si cum l-ar fi rugat sa cumpere piine si el ar fi uitat. In dreapta ei se vad mina si piciorul unui barbat. Amindoi au pantofi sic. Baiatul insa pare foarte trist, ai vrea sa strigi la el prin poza si sa-i spui „Hai pe la mine, de ieri avem Cartoon Network, dau numai desene“, dar baiatul nu te-aude, pedaleaza in legea lui, iar tu nici macar nu stii sa mergi cu bicicleta, o sa porti rusinea asta cu tine toata viata (dar nici asta nu stii deocamdata). Si in timp ce tu de duci la scoala, citesti Ciresarii si te faci sora de cruce cu Ana, baiatul ramine tot acolo, pe bicicleta lui, zici c-a luat o nota foarte mica la scoala, la ce fata are, sau poate a fost rugat sa anunte pe toata lumea de la el din sat ca s-a inchis magazinul cu gume de mestecat Turbo. Pe masura ce tu te faci din ce in ce mai mare, baiatul pare din ce in ce mai trist. Dar asta nu mai conteaza azi, 18 octombrie 2013, cind intri la Centrul Ceh cu un album mare sub brat si un reportofon in buzunar, ai 40 de minute de interviu cu Josef Koudelka, domnul care-a facut fotografia cu baiatul cu aripi de inger pe bicicleta, in mai 1968, undeva in Moravia, intri si-i spui toate astea lui Koudelka, el ride si te-ntreaba daca nu vrei o bere, si brusc ti se pare ca inca mai ai sanse sa-nveti sa mergi pe bicicleta.