Proza
In proza, sub orice forma ar fi luat ea, incep cu autorii care au confirmat (horribile dictu). Marin Malaicu-Hondrari publica un Lunetist total atipic pentru peisajul mioritic, pentru ca este un roman care s-a nascut din literatura, care se hraneste cu literatura si care-si asuma livrescul ca pe unica sansa a literaturii adevarate. Poker. Black glass, a doua parte a unei trilogii proiectate de Bogdan Cosa, o anatomie a nebuniei, dar si o dovada a luciditatii auctoriale, care-si asuma un proiect de anvergura in vremuri cind pare mai important sa publici, orice, oricit, numai s-o faci. Dan Matei, un debut absolut surprinzator cu Balena si marele poet de apa dulce, o carte care acopera primii ani de dupa revolutie, cu atmosfera aceea post-apocaliptica si total nebuna. Un roman care merita o soarta mai buna (ma refer la receptare). A.R. Deleanu cu a sa Acluofobia (care vine foarte repede dupa Imblinzitorul apelor), un scriitor care exploateaza la modul programatic si lucid o nisa foarte saraca in literatura romana. Ioan T. Morar, cu al sau foarte solid si ambitios Negru si Rosu, care construieste un Julien Sorel tigan, martor la cele mai mari grozavii comise de armata romana la Odessa, dar si la deportarea tiganilor din Transnistria. Adrian Schiop, cu o poveste de dragoste care a creat furtunoase dezbateri mai ales in mediul virtual si un personaj rupt atit de finut din realitate, incit as fi jurat ca l-am cunoscut in Bercenii copilariei. Cosmin Perta revine cu schite harmsiene absolut delicioase in care graviteaza bezmetici cam toate cele mai bune minti ale generatiei sale (mele): Vizita. In fine, o carte sosita pe ultima suta de metri, care mie mi-a incheiat practic anul, Alearga, al Anei-Maria Sandu, o carte hibrid (proza, eseu, poem), o anatomie a melancoliei si un soi de descintec menit sa risipeasca magia neagra a virstei de 30+.
Poezia
Daca la proza mai merge sa spui citeva cuvinte despre fiecare carte, imi vine absolut imposibil sa fac lucrul acesta la poezie, asa ca am sa enumar cele citeva titluri care mi-au placut in mod deosebit: Stefan Manasia, cu Bonobo sau Cucerirea spatiului; Dan Sociu – Vino cu mine stiu exact unde mergem (o carte pe care o simt de trecere); Florin Partene – Liber de causis (carte careia i-a luat sase ani pentru a se naste); Vlad Dragoi – Metode (un debut excelent), Stefan Baghiu – Spre Sud, la Laceni, Andrei Dosa – American Experience. O mentiune speciala pentru Emanuel Guralivu, cu al sau Un boxer cu pumnii fragili, o carte despre care ar trebui sa se vorbeasca mai mult.
Non-fiction
La capitolul non-fiction, as incepe cu percutanta si atit de utila carte a lui Gabriel Andreescu, Carturari, opozanti si documente. Manipularea arhivelor Securitatii, o carte care pune documentarea deasupra birfei si care ar trebui sa fi pus capat miturilor care circula pe seama citorva carturari romani condamnati pur si simplu pe baza presiunii unor cercuri de influenta. Vlad Zografi, Infinitul dinauntru, pentru ca este un eseu sclipitor despre literatura si teatru. Adriana Babeti, Amazoanele – pentru ca am citit-o intr-o saptamina, cu creionul in mina si, la final, mi-am dat seama ca nu pot scrie despre ea. Orice as fi scris ar fi fost o jignire pentru cartea asta minunata.
La mentiuni speciale ar fi Best of: proza scurta a anilor 2000 coordonata de Marius Chivu, pentru ca era mare nevoie de asa ceva. Paul Cornea & Daniel Cristea-Enache: Ce a fost, cum a fost, pentru ca e o autobiografie disimulata a unuia dintre cei mai mari intelectuali romani in viata.
Regrete
La capitolul regrete, faptul ca Editura CDPL a incetinit (spre zero) ritmul de lucru. As adauga aici felicitarile mele editurilor Herg Benet, Casa de editura Max Blecher, Tracus Arte si Charmides, pentru ca au reusit sa evite acest lucru si pentru ca se ambitioneaza sa foreze in subsolurile literaturii de actualitate.
Disparitia „Dilematecii“.
Tot la regrete: intrarea in faliment a Suhrkamp Verlag (deci, CDPL, se intimpla si la case enorme…). Retragerea din activitate a directorului editorial Hanser, Michael Krüger, o legenda editoriala, dar si un poet extraordinar. Moartea lui Alexandru Musina. Moartea lui Traian T. Cosovei, pe 1 ianuarie 2014.