O selectie de George Onofrei
Despre mostenirea lui Dinu Sararu la Nationalul bucurestean, noul director, Ion Caramitru, se exprima in termeni foarte duri in „Suplimentul de cultura“. De asemenea, acesta vorbea despre finantarea culturii.
„Razvan Chiruta: Presedintele Traian Basescu declara la inceputul anului ca, din experienta sa la Primarie, a aflat ca se poate face cultura si cu bani putini. Sunteti de acord?
Ion Caramitru: Nu stiu la ce s-a referit presedintele. Exista si formula de teatru sarac, dar ca estetica. De exemplu, in Franta, s-a realizat un mare spectacol cu Rinocerii lui Eugen Ionescu, avand ca decor cateva scaune si o panza. Dar asta merge in anumite situatii. Or, cultura este o conditie sine qua non a existentei noastre diurne… O comunitate care nu are acces la o biblioteca, la un concert, la un teatru este lipsita de viata. In Germania, si cel mai mic orasel are ambitia sa detina o filarmonica si un teatru. Nu se poate fara asta. Totodata, nici cultura fara bani nu se poate. Sunt, oricum, foarte putini bani in cultura. Am spus de multe ori ca se face o mare nedreptate sociala – si nici in perioada cat am fost eu ministru al Culturii nu am putut sa impun acest adevar: lumea uita care este numarul de artisti ce populeaza scenele Romaniei, fie ca este vorba de artisti de varieté, de circ, de teatru, dansuri populare sau filarmonica. Cu tot cu tehnicieni, cu cei care sunt in spate, nu se depaseste cifra de 12.000 de oameni. Acesti oameni au salarii minimale, au pensii mici, stau pe scena, canta, danseaza 30, 40, 50 de ani, dar tot cu salariul ala nenorocit termina. Ar fi un efort bugetar nesemnificativ pentru imbunatatirea vietii acestui segment de populatie mic, dar cu un efect imens pentru imaginea Romaniei. Pavarotti, daca traia in Romania, ar fi ajuns tenor clasa I dupa 12 ani vechime, ridicand vreo 15 milioane de lei. Pavarotti nu este cel mai mare intelectual din lume, dar nici nu este nevoie. Are o privighetoare in gat, bucura o lume intreaga si asta e tot ce conteaza.“
Regizorul iesean Cristian Mungiu astepta cu interes in vara lui 2005 rezultatele concursului de finantare al Centrului National al Cinematografiei si explica cititorilor nostri care sunt „compromisurile“ pe care, ca artist, trebuie sa le faca pentru a-si asigura un trai confortabil.
„Iulia Blaga: De ce mai filmezi reclame, desi esti regizor consacrat?
Cristian Mungiu: Nu mai filmez, abia dupa ce am ajuns cat de cat cunoscut am inceput sa le filmez – iar consacrat nu sunt. De ce fac reclame? Simplu. Din faptul ca am dobandit o oarecare notorietate locala nu am cum trai, iar din ceva trebuie sa ma intretin. E destul de straniu ca imi folosesc mijloacele ca sa pun in valoare sampoane sau beri, dar, pe de alta parte, am ajuns la varsta la care am nevoie de confortul financiar pe care mi-l dau reclamele. Nu castig mult, dar suficient ca sa pot sa-mi cumpar orice bilet de avion cand am chef si sa nu ma uit cat costa felurile de mancare la restaurant.
Iulia Blaga:Te-au facut cetatean de onoare al Iasului? Stiu ca nu reusesti sa mergi la Iasi atat de des cum ai dori. Ai acolo un fan club cu fete de liceu?
Cristian Mungiu: Nu m-au facut inca cetatean de onoare, dar cred ca mi-ar placea mai mult sa am un fan club cu fete de liceu. Doar fostii mei colegi de la «Opinia studenteasca» imi dau poza la gazeta de fiecare data cand mai merg filmele mele pe undeva, spre mandria lui taica-miu. Iar in piata, in Bucuresti, m-a recunoscut o vanzatoare cand eram cu maica-mea, ceea ce a facut pana la urma sa luam rosiile mult mai scump, ca nu era sa ma targuiesc. Primesc cele mai multe telefoane de la ziaristi care ma intreaba daca as face un film dupa viata Adrianei Bahmuteanu si chestii din astea.“
Nu in ultimul rand, consemnam si declaratiile facute de regizorul britanic Peter Greenaway, invitat la Festivalul Anonimul, si care au creat reactii vii sau chiar virulente in mediul cultural de la noi in 2005.
„Razvan Tupa: Pana la urma, ce ati gasit interesant in Romania?
Peter Greenaway: In primul rand, m-a interesat faptul ca ati facut parte din Imperiul Roman, dar si faptul ca ati facut parte din Imperiul Otoman. Cei mai multi romani prefera sa se uite in alta parte cand incerc sa vorbesc cu ei despre Imperiul Otoman… Acelasi lucru se intampla atunci cand intreb oamenii din Grecia despre perioada lor otomana. Nu ati avut nici exilati celebri, nu-i asa? Exilati in sensul in care vorbim despre Soljenitin sau Dante… Dante Alighieri si-a scris Divina Comedie in exil… Nabokov… Salman Rushdie…
Romania a fost pentru mine un fel de Xanadu contemporan. O pata alba pe harta, un tinut misterios. In 15 ani, Europa va fi uitata. Punctul central al lumii se va intoarce in Est. China, de exemplu, ar putea sa fie noua putere a lumii. California este deja mult mai importanta decat New York-ul. Mai aveti 15 ani ca sa lasati o urma. Este momentul in care se restabileste Europa de Est. Prima putere ar putea sa fie Tarile Baltice. Tarile de acolo dobandesc tot mai multa putere economica. Cred ca sunteti o entitate complet diferita de Comunitatea Europeana si este o prostie sa va raportati la ea. Nu veti iesi de sub umbra puterii sovietice atat timp cat nu materializati o identitate puternica. Manifestati un puternic complex de inferioritate culturala.“