Așadar, iată-mă pornit cu autobuzul pe marginea de vest a țării, de la Timișoara la Zalău, gata să admir peisajul unei Românii pe care n-am prea mai văzut-o în ultimii ani.

În ultimii ani n-am circulat prea mult prin țară și, oricum, un drum cu avionul nu poate fi calificat drept călătorie prin țară, ci peste ea.

N-am fost niciodată un susținător al PSD (FSN-PDSR etc.), dar, dacă încerc să mă detașez puțin și să judec obiectiv lumea politică românească, cu precara ei cultură specifică, trebuie să mă declar uluit de neputințele acestui partid.

Acum aproape treizeci de ani, imediat după revoluția din 1989, am primit o invitație să merg în Germania proaspăt reunificată.

Câteodată – nici măcar foarte rar –, în încercarea de a îm­bu­nătăți un lucru, oamenii izbutesc să-l strice și mai tare. Și aș zice că noi, cei de azi, excelăm în domeniu, iar românii... ei, românii ar putea da niște lecții interesante. Nu o să caut exemple cu încărcătură ideologică sau de mare anvergură […]

Pe la începutul anului, la un liceu din Ploiești, o profesoară a fost înjunghiată în abdomen chiar în fața cancelariei de un fost elev, unul exmatriculat de câțiva ani și care s-a întors la alma mater ca să se răzbune.

După ce anul trecut lansase halucinanta idee că o echipă de asasini plătiți de forțe obscure voia să-l ucidă la București (dar n-a mai apucat, cine știe de ce), de curând președintele Partidului Social-Democrat și al Camerei Deputaților din Parlamentul României s-a dat iarăși în spectacol la un miting din Craiova. […]

Mi-e dor să scriu un text despre politica românească, așa cum se scriau odinioară cu zecile de mii în presa românească. Un text despre partide și doctrine, despre lideri și atitudini, despre promisiuni electorale îndeplinite (sau mai degrabă nu), despre inconsecvențe doctrinare și excese politice.

Sunt ani și ani de când n-am mai participat la o campanie de colectare a sticlelor și borcanelor. Borcaniada, așa i se spunea, cu aluzie la Daciada, o competiție sportivă cu rost mai degrabă propagandistic, la fel ca Borcaniada noastră. Eram școlar, eram licean, ehei, ce vremuri! De vreo trei decenii, furat de valurile […]

Începusem să scriu săptămâna trecută despre mesajul transmis cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii de interesantul partid Demos (sau DEMOS), mesaj care părea să vină dintr-un fel de bulă a corectitudinii politice cu parfum de Caragiale actualizat.