La finalul articolului de săptămâna trecută am făcut o constatare – nu cred că inedită – de care am rămas eu însumi surprins. Cel mai celebru concert dat de Pink Floyd a fost la Pompeii, 1972, fără nici un plătitor de bilet.
Cel mai vizionat – la Veneția, în 15 iulie 1989, urmărit de circa 100 de milioane […]
La sfârșit/ început de an, retrospectiva sau topul preferințelor într-un domeniu ori altul constituie obișnuință. Am decis să renunț la convenționala întreprindere din două motive.
Unul ar fi că, oricât de mult m-aș ține la curent cu noutățile, nu le pot cuprinde pe toate, în nici un subgen al „regnului“ […]
Nu cred că se putea un cadou de Crăciun mai potrivit pentru rockerii de toate vârstele decât noul album Zdob și Zdub – Bestiarium (2019, Universal/ MediaPro Music).
Potrivit pentru rockerii români, dar și pentru cei de alte neamuri. Scriu asta pentru că limba folosită în texte limitează dramatic aria […]
Ani de zile am ezitat să ascult cu atenție și să scriu ceva despre albumele grupului Tool. Și sunt doar cinci! Nu-mi dau seama dacă la mijloc o fi vreo chestiune subliminală, deoarece nu am prizat deloc rockul grunge.
Tool, evident, nu se încadrează în genul pomenit, însă primul lor album, senzaționalul Undertow, […]
Mi se întâmplă deseori să găsesc cu greu tonul potrivit, expresia corectă și metafora adecvată despre un disc nou intrat în biblioteca inimii mele.
Când muzica auzită exprimă perfect ceea ce simt, la ce ar mai trebui cuvinte? Și muțenia este, de bună seamă, un fel de a spune ceva, ba chiar traduce nu știu […]
Cum dau peste discul despre care scriu câteva cuvinte?
Curtis Salgado este un nume ușor de reținut și greu de uitat, după ce l-ai auzit cântând.
De câte ori citesc vreo prezentare de album sau trupă, cuvintele electro/industrial mă fascinează instantaneu.
Nu sunt un ascultător disciplinat de muzică. Lista mea de audiții pare plagiată după bibliografia lecturilor unui poet ușor bețiv, cu mare succes la femei, a cărui cameră de lucru – vizitată odinioară – semăna cu o gară pentru doi sau mai mulți călători, nici unul prea lucid.
În vara lui 1989 vândusem aproape toate benzile de magnetofon ca să fac rost de bani pentru videocasetofon, dar păstrasem Maiakul și-l foloseam cu drag, pe lângă pick-up.