Ticalosia fascineaza mai mult decit orice fapta buna. Intr-un clasament al armelor de seductie, grotescul nimiceste buna-cuviinta sau discretia. Agramatismele atrag ca un magnet telespectatori, hahaielile ii tintuiesc in fata ecranelor, grosolaniile ii arunca-n admiratia tupeului prost inteles. Putem gasi un milion de motive prin […]
(Continuare din numarul trecut)
— Ce urmaream cu grecitatea, asadar... Simplu ca buna ziua: un palindrom grecesc. Un palindrom grecesc perfect. De fapt, un veritabil palindrom nu poate fi decit perfect; altminteri, nu e palindrom. "Rege, e ger", de pilda, este unul; in schimb, acest enunt (pe care-l stiti) "Rosul […]
Incepind cu clasa a sasea, pina in a zecea (pe atunci Colegiul National se numea Scoala Medie Nr. 1 Baieti si se faceau doar zece ani!), am invatat, si mai rau, si mai bine, in cladirea rosie, impunatoare, din centrul Iasilor, destul de lipsita de veselie pe atunci – absentau cu desavirsire si nemotivat fetele! Daca ma gindesc mai […]
O sa scriu la Guinness Book, sa omologhez un record. Spuneti si dumneavoastra: in fiecare zi a saptaminii lucratoare imi apare cite un text intr-o alta publicatie. Cinci zile, cinci texte, cinci publicatii diferite. Luni e la tarabe "Suplimentul de cultura"; marti apare "Cultura"; miercuri e rubrica din "Evenimentul zilei"; joi gasesti […]
Romanele cu subiect muzical sint rare. Am mai spus-o si altadata. Scriu acum sub impresia ultimului roman citit, Mintuitorul, purtind semnatura surpriza a lui Eugene Drucker, unul din cei doi violonisti ce alterneaza ca primarius in Cvartetul Emerson. Dupa Arnold Steinhardt de la Guarnerius, este al doilea violonist ce se dedica literaturii, […]
Ca sa vezi Ultimatumul lui Bourne sint necesare macar doua lucruri: sa fii odihnit si satul (dar nu cu burta plina). Se mai poate adauga – sa fi mers la toaleta inainte de film. A treia parte a seriei Bourne este, asa cum s-au obisnuit fanii, ca o cursa de 100 de metri. Tragi aer in piept cind incepe, trebuie sa urmaresti […]
Sa reiau pe scurt firul povestii de saptamina trecuta. Asadar, la inceputul lui august am vrut sa-i arat Deliei si, in prima parte a calatoriei, lui Eugen, ceva ce ei inca nu vazusera din Romania (Tara Hategului), dar sa-mi rezolv si mie niste necunoscute (cetatile din Muntii Orastiei si Tara Motilor). Adevaru-i ca inainte de plecare, […]
Nu-mi sta in caracter sa ma pling foarte tare. M-am obisnuit cu ideea ca in viata se intimpla cacat. Nu m-am agitat cind parintii imi ziceau ca se fura fabricile si se vind la fier vechi. Ma gindeam ca e mentalitatea lor usor nostalgica, formata de pe vremurile cind ti se dadea serviciu cu repartitie si, daca trinteai repede plozii, […]
Prima chitara pe care am vazut-o si-am tinut-o in mina era o imitatie de Gibson, poate chiar un Epiphone ratacit dincoace de cortina de fier. Memoria mea nu pastreaza numele,™. Inima si simtirea n-au uitat insa forma, sunetul si senzatia produsa la contactul epidermei copilului de 12 ani cu rotunjimea lemnului lacuit, catifelat, […]
Destul de multa lume ma intreaba, din cind in cind, care este lucrul pe care il regret cel mai mult. Trebuind sa ma intorc asupra vietii mele de pina acum, pentru ca raspunsul la o asemenea intrebare presupune un racurci si o plonjare inapoi, pot sa spun cu ochii inchisi si cu mina pe inima ca ceea ce regret cel mai mult sint prietenii […]