Mi-am făcut deja lamentatio și mea culpa în materialul de săptămâna trecută, așa că nu mai reiau.
Înainte de a trece în revistă titlurile lui 2021 din categoriile rămase de atunci – non-ficțiunea și ficțiunea străină, la care voi adăuga reeditări și listă personală de recuperări –, tot cu intenția de a surprinde industria editorială românească în ansamblul ei, pe cât posibil, dintr-o perspectivă de jurnalistă literară, aș mai pune accentul pe două chestiuni inedite de anul trecut.
În primul rând, deschiderea, în mijlocul verii, la Iași, a Casei Muzeelor, care găzduiește cinci muzee: Muzeul Literaturii Române, Muzeul Poezie(i), Muzeul Teatrului Evreiesc în România, Muzeul Copilăriei în Comunism, Muzeul Pogromului de la Iași. Proiectul a fost realizat de scriitorul Lucian Dan Teodorovici, directorul Muzeului Național al Literaturii Române de la Iași, împreună, desigur, cu o echipă extra-ordinară, foarte dedicată & pasionată. Mi se pare una dintre cele mai valoroase inițiative din ultimii ani, iar rezultatul este fabulos.
Cea de-a doua chestiune ar fi, succint, vestea că o librărie românească – Cărturești Verona – a primit distincția Librăria anului în cadrul London Book Fair International Excellence Awards.
Non-ficțiunea românească
Pentru bula de filologi, respectiv scriitori români, evenimentul editorial al lui 2021 a fost, fără îndoială, Istoria literaturii române contemporane (1990-2020), de Mihai Iovănel (Polirom), îndelung așteptată, care a stârnit numeroase controverse publice, dar și o seamă de discuții (necesare) în revistele de specialitate. I-aș alătura acesteia, din punct de vedere al importanței lor, și volumul Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, de Mihai Zamfir (ediția a II-a revăzută și adăugită, Polirom), chiar dacă e o reeditare nuanțată, revizitată, dar și Un album cât o istorie literară, de Ion Cucu (Casa de Pariuri Literare) – cu o expoziție-pereche minunată, 50 de ani de viață literară românească – o călătorie în timp prin fototeca lui Ion Cucu, în toamna anului trecut, la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu“ din București.
Cel puțin la fel de relevante pentru critica și istoria literare românești (chiar dacă sunt decupaje, nu panorame) sunt și Cenaclul de Luni. Viața și opera, de Cosmin Ciotloș (Pandora M), Punctul sensibil. De la Mihai Eminescu la Mircea Cărtărescu, de Vasile Popovici (Cartier), Harta și legenda. Mircea Cărtărescu în 22 de lecturi, ed. de Oana Fotache și Cosmin Ciotloș (Ed. Muzeului Literaturii Române), Personaje ale teoriei, ființe ale ficțiunii, de Laura Pavel (Ed. Institutul European), Scenarii ale criticii. Protagoniști, metode, interpretări, de Călin Teutișan (Ed. Școala Ardeleană), Născut în ’02, de Sașa Pană (Pandora M), Literatura și fenomenul alienării. Vol. I: Alienarea, un fenomen colectiv, de Iulia Militaru (frACTalia).
Biografiile literare ofertante pentru publicul larg ale anului cred că sunt Urmuz. Cei dintâi trăsniți, de Alexandru Vakulovski, și Hortensia Papadat Bengescu. Străina, de Ana Maria Sandu (ambele la Polirom).
Celelalte științe umaniste și/ sau subgenuri non-ficționale au avut și ele o perioadă prolifică. Amintesc, amestecat, câteva dintre cele mai valoroase publicații ale lui 2021: Teatru în diorame. Discursul criticii teatrale în comunism. Viscolul. 1978-1989, de Miruna Runcan (Tracus Arte), Lumea incertă a cotidianului, de Sorin Alexandrescu (Polirom), Viața bună. O introducere în etică, de Cristian Iftode (Trei), Pogromul de la Iași, de Radu Ioanid (Polirom), Secolul XXI. Istorie recentă și futurologie, coord. de Alex Cistelecan (Cartier), Moravuri și năravuri. Eseuri de istorie a mentalităților, de Andrei Oișteanu (Polirom), A fost odată ca niciodată Partidul Comunist Român (1921-2021): Pentru o istorie dezinhibată a „viitorului luminos“, ed. Adrian Cioroianu (Polirom), Impudoare. Despre „eu va fi vorba“, de Gabriel Liiceanu (Humanitas), Lux, modă și alte bagatele politicești în Europa de Sud-Est, în secolele XVI-XIX, de Constanța Vintilă, Giulia Calvi, Mária Pakucs-Willcocks, Nicoleta Roman, Michał Wasiucionek (Humanitas).
Țin să menționez trei lecturi la superlativ: Nadia și Securitatea, de Stejărel Olaru (Epica), Ierburi uitate. Noua bucătărie veche, de Mona Petre (Nemira;), și O plimbare prin Univers. Carte de relaxare astronomică, de Adrian Șonka (imprintul „Orion“, coord. de Laura Câlțea, Nemira).
Traducerile de non-ficțiune
Nu întâmplător am lăsat imprintul „Orion“ la finalul paragrafului anterior: e cel mai proaspăt lansat pe piața de non-ficțiune din România (în martie anul trecut), o dovadă în plus (dacă mai era nevoie) că trendul lecturilor non-ficționale e în creștere și la noi.
Dintre aparițiile „Orion“ pe care le-am parcurs, cele mai bune mi s-au părut Istoria Evului Mediu, de Georges Minois (trad. de Doru Mareș) și U de la uliu, de Helen MacDonald (trad. de Andreea Călin). Titluri faine sunt și Inovația. Cum funcționează și de ce-i priește libertatea?, Matt Ridley (trad. de Andreea Călin), Iernile sufletului, de Katherine May (trad. de Andreea Călin) și 100 de femei afurisite. O istorie, de Hannah Jewell (trad. de Alexandra Florescu). O mențiune specială o primește reeditarea Cu ultima suflare, de Paul Kalanithi (trad. de Monica Șerban).
Continuu (tot) eclectic, cu volume din zone umaniste, pe care le consider excepționale, respectiv notabile (în ultima parte): Opera integrală, vol. I, Platon (trad. Andrei Cornea, Humanitas), Corpul. Ghid pentru cei care îl locuiesc, de Bill Bryson (trad. de Andreea Rosemarie Lutic, Polirom), Jurnal, Franz Kafka (trad. de Radu Gabriel Pârvu, Pandora M), Secolul singurătății. O pledoarie pentru relațiile interumane, de Noreena Hertz (trad. de Simona-Maria Onciu, Humanitas), Profesorul și nebunul. O poveste despre crimă, insanitate și crearea Dicționarului Oxford, de Simon Winchester (trad. de Cezar Petrilă, Art), Troia, de Stephen Fry (trad. de Radu Paraschivescu, Trei), Geneza. Originea profundă a societății, de Edward O. Wilson (trad. de Carmen Strungaru, Humanitas), Munca. O istorie a modului în care ne petrecem timpul, de dr. James Suzman (trad. de Iulia Bertea-Nani, Publica), Povești despre două planete. Schimbări climatice și inegalitate într-o lume divizată, coord. John Freeman (trad. de Anca Dumitrescu și Elena Marcu, Black Button Books), Dicționar îndrăgostit de parfumuri, de Elisabeth de Feydeau (trad. de Mircea Vasilescu, Baroque Books & Arts), O chestiune de moarte și de viață, de Irvin D. Yalom și Marilyn Yalom (trad. de Petronela Rotar și Vifor Rotar, Vellant).
Traducerile de ficțiune
Au curs în valuri, firește, și mii de traduceri de ficțiune, sincronizate, de cele mai multe ori, cu piața de carte internațională. Se păstrează proporția copleșitoare (estimez un procent de peste 90%) de traduceri din limba engleză – fenomen mondial, de altfel –, cele mai văduvite fiind, din punctul meu de vedere, din diferite raționamente, traducerile literare din țările din Europa de Est.
O (încercare de) selecție a celor mai de seamă zece titluri de ficțiune străină apărute în 2021: Femeie în punctul zero, de Nawal El-Saadawi (trad. de Anca Dumitrescu și Elena Marcu, Black Button Books; la granița dintre ficțiune și non-ficțiune, de fapt, e o recuperare vitală), Queer, de William S. Burroughs (trad. de Dan Croitoru, Pandora M), Klara și Soarele, de Kazuo Ishiguro (trad. Vali Florescu, Polirom), Cât aur ascund aceste coline, de C Pam Zhang (trad. de Silvia Nastasie, Nemira), Istoria insulei, de Evgheni Vodolazkin (trad. Adriana Liciu, Humanitas Fiction), Big Sur, de Jack Kerouac (trad. de Vlad Pojoga, Polirom), Hamnet, de Maggie O’Farell (trad. Mihaela Buruiană, Pandora M), Quichotte, de Salman Rushdie (trad. de Dana Crăciun, Polirom), Haide, zboară odată, de Etgar Keret (trad. de Ioana Petridean, Humanitas Fiction), Neliniștea serii, de Marieke Lucas Rijneveld (trad. de Cătălina Oslobanu și Alexa Stoicescu, Pandora M).
Fizica tristeții, de Gheorghi Gospodinov (trad. de Cătălina Puiu, Pandora M), o judec cumva separat, mai personal, pentru că e o traducere pe care o aștept de multă vreme, de la conversațiile calde pe care le-am avut cu autorul bulgar la Iași (a fost invitat la cea de-a doua ediție FILIT, în 2014), inclusiv pe marginea acestui roman, ori de când îi citisem minunatul debut, Un roman natural (trad. de Cătălina Puiu, Cartier, 2011), sentiment reactualizat după aceea și de antologia care îi reunește poemele, Înainte să inventez căderea (trad. de Claudiu Komartin și Lora Nenkovska, Casa de editură Max Blecher, 2019).
Lecturi antrenante și foarte plăcute sunt și Ultima vară în oraș, de Gianfranco Calligarich (trad. de Cerasela Barbone, Polirom), Anomalia, de Hervé Le Tellier (trad. de Mădălina Ghiu, Pandora M) și Cei mai frumoși ani din viața lui Anton, de Norris von Schirach (trad. de Victor Scoradeț, Humanitas Fiction).
Reeditările relevante
Dintre multele reeditări, în afara celor câteva titluri presărate pe la început, le rețin pe următoarele: Floarea de menghină și Gravitație, de Svetlana Cârstean (poezie, Nemira); Jurnalul unei fete greu de mulțumit, de Jeni Acterian (Humanitas); Alfabetul doamnelor, de Ioana Pârvulescu (Humanitas); Cărți sau țigări, de George Orwell (trad. de Ciprian Șulea, Polirom); Amurgul Evului Mediu, de Johan Huizinga (trad. de H.R. Radian, Pandora M); Istoria artei, de E.H. Gombrich (trad. Nicolae Constantinescu, Art); Viața mea, de Charles Chaplin (trad. de Monica Andronescu, Nemira); Interpretul de maladii, de Jhumpa Lahiri (trad. de Alina Sârbu, Nemira); Anotimpuri diferite, de Stephen King (trad. Constantin Dumitru Palcus, Nemira); Femeia-oracol, de Margaret Atwood (trad. de Gabriela Nedelea, Corint); Penelopiada, de Margaret Atwood (trad. Gabriela Nedelea, Nemira); Austerlitz (trad. de Irina Nisipeanu) și Inelele lui Saturn (trad. de Vasile V. Poenaru), de W.G. Sebald (Art); Picnic la marginea drumului, de Arkadi și Boris Strugațki (trad. Valerian Stoicescu, Nemira).
O listă publică de recuperări din 2021 în 2022
Cu alte cuvinte, ce nu am apucat să citesc anul trecut, dar se află în teancurile de lecturi apropiate. O listă care nu face decât să scoată o idee în față și alte titluri care mi-au atras atenția, cele pe care mi le doresc recuperate cât de curând, în măsura în care avalanșele din 2022 îmi vor permite.
O voi lua în ordinea pe care am folosit-o în partea I a retrospectivei (apărută în numărul de săptămâna trecută a „Suplimentului de cultură“) și în cea de față: poezie, cărți românești pentru copii, non-ficțiune românească, non-ficțiune străină, literatură străină.
Dintre volumele de poezie publicate în 2021, mi se pare musai să mai citesc ’20. Antologie de poezie tânără din Basarabia, selecție și prefață de Lucia Țurcanu (Arc), Nu mă întrerupe, de Cătălina Stanislav (OMG Publishing House), Dă tot ce ai, de Alexandra Pâzgu (Tracus Arte), Maki for 2, de Adelina Pascale (Casa de editură Max Blecher), Obor, mon amour, de Mara Wagner (Casa de Pariuri Literare), TRAXX, Elena Boldor (OMG Publishing House), ???, de Victoria Tatarin (Casa de Pariuri Literare), Principala morengo, de Mugur Grosu (Casa de editură Max Blecher), Kismet: oasele noastre se vor descompune atât de frumos, de Andrada Yunusoglu (Casa de Pariuri Literare), și măcar o traducere, Nimic din ce face nu e vina ei, de Emily Berry (trad. de Vlad Pojoga, OMG Publishing House).
Dintre cărțile românești pentru copii, trebuie neapărat să ajung la Hai pe Lună împreună, de Florin Bican (il. de Dan Ungureanu, Arthur) – nu de alta, dar am citit cam tot ce a scris autorul și mi se pare vârf de lance (în literatura pentru copii, dar nu numai) –, Dragonul 32, de Victoria Pătrașcu (il. de Mihaela Paraschivu, Cartea copiilor), și Vlogger la 13 ani, de Dan Lungu (Polirom) – sunt curioasă de cum a glisat Dan Lungu înspre literatura pentru tineret.
La capitolul non-ficțiune românească, mi-am propus să parcurg Mirajul reflectării. Spre o istorie a metaficțiunii în romanul românesc, de Iulia Tegge (OMG Publishing House), Pescărușul de la geam. Jurnalul unui cuib, de Veronica D. Niculescu (Polirom), Animalele care ne fac oameni. Blană, cozi și pene în arheologie, de Cătălin Pavel (Humanitas), Cartea cu tați, coord. de Robert Bălan (il. de Andrei Gamarț, Ed. Trei).
În ceea ce privește non-ficțiunea străină, mă interesează în viitorul apropiat Mâine eram veșnic leu. O călătorie în lumea schizofreniei, de Arnhild Lauveng (trad. Ioana-Gabriela Nan, Ed. Trei), Femei invizibile. Manipularea datelor într-o lume concepută pentru bărbați, de Caroline Criado Perez (trad. de Simona Iacob, Litera), Istoria universală a prostiei, coord. de Jean-François Marmion (trad. de Anca Calangiu, Litera), Apropo de nimic. Autobiografie, de Woody Allen (trad. Petru Iamandi, Litera).
Cât despre ficțiunea străină, unde cred că sunt și cele mai multe cărți de recuperat pentru mine, aș avea în vizor în primul rând aceste zece titluri: Fată, femeie, alta, de Bernadine Evaristo (trad. de Adina Ihora, Corint); Femei și sare, de Gabriela Garcia (trad. de Anca Alina Dumitru, Nemira); Locul secund, de Rachel Cusk (trad. de Justina Bandol, Litera); Cea mai mică femeie din lume. Proză scurtă (1940–1964), de Clarice Lispector (trad. de Anca Milu‑Vaidesegan, Humanitas Fiction); Trieste, de Daša Drndić (trad. de Octavia Nedelcu, Art); Acolo, chiar acolo, de Tommy Orange (trad. Radu Șorop, Black Button Books); Pereți albi, de Tatiana Tolstaia (trad. de Raluca Davicenco, Curtea Veche); Confiteor, de Jaume Cabré (trad. de Jana Balacciu Matei, Pandora M); A șaptea funcție a limbajului, de Laurent Binet (trad. de Alexandru Matei, Vellant); Din cer au căzut trei mere, de Narine Abgarian (trad. de Luana Schidu, Humanitas Fiction).
În loc de concluzie
Vă mărturisesc că e descurajant cât de stufoasă îmi e lista de mai sus – și cine știe câte se vor mai adăuga lunile acestea, mai ales dintre noutățile anului. Cu toate acestea, sumedenia de titluri nu poate decât să arate că industria de carte din România devine din ce în ce mai dinamică și complexă.
2022 a început, momentan, sub semnul unei noi ediții, a treia, a DOOM editată de Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti“, care vine cu 3.600 de cuvinte noi, 6.000 de revizii ale cuvintelor vechi și modificări de normă și flexiune a verbelor, ceea ce, după cum vă imaginați, a produs o mini-reacție în lanț în mica noastră piață editorială.
Cum a stârnit polemici și proaspăta Zi Națională a Lecturii, care va fi marcată de acum încolo pe 15 februarie – în urma legii promulgate de președintele Klaus Iohannis, chiar de Ziua Culturii Naționale, moment în care s-a vorbit și de „noi proiecte legislative ambițioase pentru încurajarea lecturii“. De văzut dacă se va întâmpla cu adevărat ceva sau dacă se va repeta episodul Anul Cărții.
Până atunci, să avem lecturi cât cuprinde!