„27 si 30 iulie. Melihovo… Scrie-mi draga mea, altfel mi-e asa de urit… Cu bine, balaioara mea… Te astept… ” In aprilie terminase Salonul nr. 6. „13 august 1893. Melihovo… Viata e atit de searbada, incit nu mai simti altceva decit ca te pisca mustele… Vino, balaioara draga, vom sta de vorba, ne vom certa, ne vom impaca… Vino la noi, frumoasa Lika, sa ne cinti. Serile au inceput a fi lungi si n-am pe nimeni linga mine sa-mi risipeasca uritul… La noi au iesit castravetii. Brom s-a indragostit de m-lle Mary-Lise (ciinii lui Cehov!)… Am impresia ca viata ar vrea sa-si cam bata joc de mine si de aceea ma grabesc sa ma inscriu in rindul batrinilor… Pe aici s-au copt merele. Dorm cite 17 ore pe zi.
Lika, daca te-ai indragostit de cineva si m-ai uitat, cel putin nu ride de mine…” La 28 iulie terminase Calugarul negru. „1 septembrie 1893. Melihovo… Crezi ca eu maninc, dorm si scriu pentru placerea mea? Maninc si dorm pentru ca toata lumea maninca si doarme, nici dumneata nu esti straina de aceasta slabiciune cu toate ca esti vaporoasa. In ce priveste scrisul de placere, dumneata, fiinta incintatoare, ai ciripit aceasta afirmatie numai pentru ca nu cunosti din experienta viermele acesta, care, oricit ti se pare de mic, iti roade viata cu o perseverenta si o putere exasperanta… E frig, Lika, e urit…” In noiembrie termina Imparatia femeilor. „27 martie 1894. Ialta… Sint in Ialta si mi-e urit, mi-e chiar foarte urit… La directoarea liceului de fete maninc ciuberki (pateuri de carne de oaie) si antricoate de batal cu hrisca. In familiile nobile maninc bors de verdeturi, maninc si la cofetarie, maninc si la mine, la hotel. Ma culc la 10 si ma scol tot la 10, ma odihnesc si dupa prinz si, cu toate acestea, draga Lika, mi-e urit… nu ma paraseste o clipa gindul ca sint dator sa scriu. Dupa mine, fericirea adevarata nu e cu putinta fara lene. Sa scriu, sa scriu si iar sa scriu! Idealul meu e sa lenevesc si sa fiu indragostit de o fata durdulie… Cea mai mare placere a mea e sa ma plimb sau sa stau si sa nu fac nimic. Ocupatia mea preferata e sa adun nimicuri inutile (frunze, paie etc.) si sa fac lucruri care nu folosesc la nimic. Dar eu sint scriitor, si trebuie sa scriu si aici, la Ialta. Lika draga, cind vei ajunge mare cintareata si vei avea leafa mare, fie-ti mila de mine: insoara-ma cu dumneata si tine-ma pe seama dumitale, ca sa pot sta degeaba… Mirov a dat un concert la Ialta… Urla ca un morun, dar a avut succes colosal… ” „18 septembrie 1894. Viena… Nu ma simt tocmai bine. Tusesc aproape tot timpul. Dupa cum vad, mi-am pierdut sanatatea, asa cum te-am pierdut si pe dumneata…” Inceputa in toamna, termina in decembrie nuvela Trei ani. Sa mai adaug, din Cronologia vietii si a operei lui A. P. Cehov (alcatuita de Sorina Balanescu): „La Melihovo il viziteaza prietenii sai, scriitorul Potapenko (prototipul, in parte, al lui Trigorin din piesa Pescarusul), si Lika Mizinova (care i-ar fi servit de model pentru Nina Zarecinaia)”. E frig, Lika, e urit…