Cumva, pare normal, fiindca e vorba de o placere – sau un viciu –, adica unul dintre putinele lucruri care sensibilizeaza o populatie apatica dintr-un stat aproape esuat. Si-apoi fumatul e viciul cel mai demonizat al epocii noastre, echivalent al pacatului capital din Evul Mediu, doar ca in cheie laica, pe potriva „religiei trupului“ in care traim. Asa e peste tot in lume; nu are sens sa comentez tendintele globale. Peste douazeci-treizeci de ani se va gasi altceva.
Asadar, n-am de gand sa-i apar pe fumatori. N-au nici o sansa: pana si cei care se basesc discret pe strada sunt oripilati de mirosul fumului de tigara. As face totusi doua observatii. Mai intai, ca legea romaneasca antifumat nu e neaparat similara cu cea „europeana“. In Europa Occidentala exista tari unde localurile publice au incinte separate pentru fumatori si nefumatori. Prin forma ei, legea romaneasca ne face sa ne aliniem mai degraba cu America de Nord, ceea ce pentru consumatorii de marijuana ar putea sa fie un semn bun, de vreme ce acolo restrictiile impotriva fumatului par a fi compensate de legile tot mai relaxate in privinta acestui drog usor. Poate ca, la fel ca ei, o sa inlocuim un viciu cu altul. Apoi mai e ceva ce stim toti: ca legea va fi respectata, atat cat va fi, de populime, de „catei“, la fel ca si pana acum. In birourile senatoriale si in cabinetele directoriale ori ministeriale se fuma ilegal si relaxat si in vremea legii antifumat vechi, se va fuma tot asa si in versiunea 2.0 a ei.
Si ajung la problema din titlu: tigara electronica. Dupa cum se stie, conform legii antifumat din 2015, „tigara“ electronica e asimilata tigarilor obisnuite si e interzisa laolalta cu ele. Iar asta e stupid, discriminatoriu si chiar daunator sanatatii publice. Stiu despre ce vorbesc.
M-am lasat de fumat de sapte ani. De atunci folosesc gadgetul numit impropriu „tigara“ electronica, care numai tigara nu e. Dar fiindca seamana asa de bine cu o tigara si scoate aburi – pe care, in virtutea obisnuintei, oamenii il iau drept fum –, a ajuns la fel de incriminata ca si tigara. In realitate, dispozitivul numit astfel e un vaporizator, o „aburitoare“, si e conceput in scopuri terapeutice, pentru dependentii de nicotina. Nu contine monoxid de carbon, gudron si nici celelalte substante toxice produse prin ardere in tigara.
La noi informatiile despre ea au circulat asa, urechist, prin presa senzationalista. S-a zvonit ca smecheria asta e oricum periculoasa, ca e tot o tigara, dar mai daunatoare decat tigara, fiindca e si electrica sau electronica. Poate curenteaza! Ati auzit ca undeva a explodat una? Stirea a circulat prin toata presa din Romania, dar nimeni nu s-a informat mai departe – explozia e importanta. De fapt explodase un acumulator improvizat, facut de un ins cu abilitati de electrician – nu prea mari, pare-se. E ca si cum ai renunta la curentul electric fiindca undeva a ars o casa de la o rezistenta improvizata.
Au mai aparut zeci de texte (de fapt versiuni a doua sau trei, traduse din engleza) in care se spunea ca lichidul din „tigara electronica“ ar contine etilenglicol, adica lichid de frana. In realitate era propilenglicol, substanta folosita pe scara larga in industria alimentara, dar ce mi-e tanda, ce mi-e manda? S-a citat un studiu ce descoperea formaldehida in vaporizator, studiu devoalat ca eronat, dar ce mai conteaza cat timp e senzational? Asa s-a creat imaginea negativa a chestiei asteia noi, cu „fum“ si explozii, care banuiesc ca a constituit documentatia stiintifica a celor ce au conceput legea.
Dar pentru mine – si pentru cele cateva zeci de mii de „aburitori“ – forma actuala a legii e stupida, absurda si, in conditiile date, chiar nociva. Fiindca, oricate articole catastrofiste s-ar scrie despre explozii si lichid de frana, „tigara“ electronica e un produs terapeutic, similar cu plasturii si spray-urile cu nicotina, dar mult mai eficient, in special din motive psihologice. Si despre asta mai am cate ceva de scris.